Mă obosise să văd
furtuni,
ploaie,
să pășesc prin noroi și să rămân murdară
de regret.
Obosisem să neg.
Atunci,
dintr-o pâlpâire stranie,
m-am scuturat dintr-o dată
și-am scăpat de cutremurul din mine,
și-am suflat peste tot prin jurul meu
unde fusese gheața
unde ploaia udase cărările odată verzi
din templul meu
și corpul m-a acceptat.
M-a primit înapoi.
Am crezut
că zâmbesc frumos.
M-am îmbrăcat diferit,
așa cum nu o mai făcusem
vreodată.
Până Acum.
CITEȘTI
Ecoul Unor Voci Sugrumate pe Fundal Negru
Poesía„Oamenii caută fericirea cum caută sângele inima. Când nu mai curge sânge în inimă, omul se usucă, spune tata." ━ Aglaja Veteranyi, „De ce fierbe copilul în mămăligă" ______________________________________________ ~ Toate drepturile rezervate, 2019...
