Poate că m-aș bucura mai mult dacă
în fiecare dimineață,
în loc să-mi doresc ceva anume,
aș mulțumi fără oprire pentru ceea ce am.
Prezentul.
Poate că,
adevărul e că am simțit ceva mai mult
decât ar fi trebuit
și
simt vinovăția de fiecare dată.
Poate că,
atunci când am râs,
în spatele sughițului meu de fericire și
în spatele strălucirii din ochi,
îmi doream cu totul altceva.
Nu, nu poate.
Știam.
Aș vrea să mint spunând că nu am leac pentru
răceala din sufletul meu.
Dar,
în sufletul meu nu a existat niciodată
răceală.
Aș vrea să știi,
să simți,
pur și simplu.
Pentru că eu nu voi spune nimic.
Nu pot spune nimic.
Și poate,
că atunci când nu-ți dorești nimic,
când vrei să nu mai ai pretenții,
atunci e momentul
când primești lucrul pentru care te trezești,
da, chiar și acum,
în fiecare dimineață.
Numeri fiecare rază de soare,
te schimonosești la față
din cauza luminii puternice.
Îți dau câteva lacrimi.
Mulțumesc,
deși o spun des,
niciodată nu cred că o fac îndeajuns.
Mulțumesc.
Faptul că mi-ai oferit un loc sigur,
a fost un lucru frumos de spus.
Te rog, găsește-l pe al tău.
oriunde.
Sau întoarce-te aici.
oricând.
CITEȘTI
Ecoul Unor Voci Sugrumate pe Fundal Negru
Poetry„Oamenii caută fericirea cum caută sângele inima. Când nu mai curge sânge în inimă, omul se usucă, spune tata." ━ Aglaja Veteranyi, „De ce fierbe copilul în mămăligă" ______________________________________________ ~ Toate drepturile rezervate, 2019...
