Când scriu,
bucată cu bucată din mine se rupe,
iar stiloul se face mai ascuțit decât a fost vreodată.
Și-o parte din mine se rupe
și se-aruncă în neștire
într-un hățiș lipsit de spirit viu.
Tot ce-i viu, de fapt, îmi curge din piept,
Mă-ntreb unde greșesc atunci când amorțesc
și știu doar să mișc din mână.
Din rânduri
hrănesc, rănesc, iubesc.
Să-mi țină cineva condeiul,
rogu-vă.
Aș vrea să trăiesc.
Îmi curge cerneala pe sub piele
și mă fac albastră.
Vreau să-mi țin condeiul
pentru că fără el,
am încetat să mai fiu eu.
CITEȘTI
Ecoul Unor Voci Sugrumate pe Fundal Negru
Poesía„Oamenii caută fericirea cum caută sângele inima. Când nu mai curge sânge în inimă, omul se usucă, spune tata." ━ Aglaja Veteranyi, „De ce fierbe copilul în mămăligă" ______________________________________________ ~ Toate drepturile rezervate, 2019...
