Telenovela fara scenariu

5

Dupa acea zi totul s-a schimbat, desi nu intelegeam ce se intampla. Eram confuza, voiam sa stiu ce e in mintea lui, in sufletul lui. Voiam sa ma lase sa ma apropii, sa il cunosc cat mai bine, sa il cunosc-daca era posibil-in totalitate si am incercat. Am incercat in ciuda faptului ca pusese o oarecare limita intre noi. Pusese o bariera intre ce era si ce voia sa stiu eu ca e, iar eu nu puteam sa trec acea bariera. Cu toate astea, nu am renuntat. Am incercat si usor am inceput sa trec de partea cealalta a barierei. Incepusem sa ajung pe partea adevarului. Adevaratul el. Un suflet care trecuse prin multe, caruia ii era greu sa mai zambeasca, sa mai fie fericit, iar eu imi doream sa schimb asta. Imi doream sa il vad fericit. Sa il vad zambind cu adevarat pentru ca asta merita. Voiam sa schimb ceva acolo, dar nu ma gandeam ca de acolo si pana la tot ce a urmat se va ajunge atat de usor.
In 11 iunie am devenit noi. Atunci nu ma asteptam sa dureze atat, sa fie ceva frumos, dar la asta s-a ajuns. Acum, cand privesc spre trecut, imi dau seama cate au fost. Imi dau seama ca totul s-a intamplat exact asa cum trebuia, desi uneori imi doream sa fie diferit. Sa fie mai usor. Poate ca ar fi fost si mai usor daca as fi facut lucrurile putin mai diferit, dar nu. Nu ma plang. Pana la urma orice lucru complicat are frumusetea lui. Pana la urma dupa atatea momente grele am ajuns sa il iubesc tot mai mult, sa nu vreau pe altcineva inafara de el.
Astazi, dupa aproape un an din ziua in care am devenit noi sunt fericita. Sunt fericita datorita lui, datorita faptului ca el exista in viata mea si ca e langa mine. Face cum face si ma face sa il iubesc tot mai mult pe zi ce trece. Ma face sa ma indragostesc mai mult de el in fiecare zi si nu oboseste sa faca asta.
Dupa acea zi totul a inceput sa fie altfel. Totul a inceput sa fie mai frumos. Datorita lui.