Telenovela fara scenariu

11

Pentru mine 11 este un numar foarte important. Este un numar care marcheaza data in care 1+1 au rezultat 2. Doi oameni care au trecut prin viata impartind acelasi drum o perioada, dar... Dar acum au devenit dinnou separati.

Cand am scris primul capitol imi faceam in minte cum va decurge aceasta carte. Pentru acest capitol avem in plan sa scriu planurile noastre de viitor, sa scriu amintirile noastre, cat de fericiti suntem si cat de mult continuam sa ne iubim, dar... Dar nu mai are rost. Toate planurile noastre nu mai exista. Nu mai pot zambi cum o facem atunci cand ma gandesc cum ar fi sa il vad in fiecare dimineata, sa gatesc cu dragoste pentru amandoi, sa stiu unde isi tine lucrurile, sa ii pregatesc cafeaua in fiecare dimineata chiar daca nu ar dori sa o serveasca, sa il sarut inainte de fiecare somn si sa il astept in casa noastra in fiecare seara in care avea nevoie sa mai piarda timpul cu baietii, sa ii povestesc copilului nostru despre iubirea dintre noi si sa ii spun ce tata minunat are, cu cate i-am gresit si cum a continuat sa ma ierte.

Toate amintirile noastre ma fac inca sa zambesc si incerc sa imi opresc gandurile inainte de a-mi aminti ca acum nu mai suntem. Nu mai suntem si probabil e gresit sa sper ca vom mai fi.

Cu tot ce se intampla intre noi acum acest capitol va prinde noante confuze. Cuvintele se vor lega din suflet, iar sufletului meu ii e greu sa se exprime.

Mi-as dori atat de mult sa mai poata avea incredere in mine macar un sfert si sa se intoarca, sa se intoarca chiar si daca ar fi rece, distant, indiferent. El m-a testat oarecum inainte sa fie dispus sa isi imparta viata cu mine si mi-as dori sa ma mai testeze inca o data, mi-as dori sa am sansa sa ii arat ca voi lupta pentru a-mi indrepta acea gresala, dar el nu e dispus sa mai riste. Doare... Doare sa stiu ca zambetul lui nu va mai fi niciodata datorita mie, ca fericirea lui nu va mai avea legatura cu mine. Poate suna egoist, dar mi-as dori sa se intoarca pentru tot ce a fost frumos intre noi, pentru toate noptile petrecute impreuna, pentru toate rasetele, pentru toate momentele in care il tineam in brate si era asa linistit, pentru toata iubirea ce a fost intre noi si pe care eu inca i-o mai port.

M-am pus de atatea ori in locul lui in aceasta situatie si mi-am dat seama ca mi-ar fi fost greu, dar eu as fi trecut peste. L-as fi iertat si as fi continuat sa merg alaturi de el, i-as fi cerut explicatii, l-as fi inteles si iertat, iar cu timpul as fi uitat acea pasa proasta. El, insa, nu poate face asta. Nu poate avea incredere si nu poate trece peste, desi mi-as dori sa ii pot dovedi ca nu e asa cum crede el. Ca acea gresala m-a facut sa realizez multe lucruri de care nu am avut inca ocazia sa vorbesc cu el si poate chiar daca as avea nu ar mai avea rost. El nu imi mai crede cuvintele si incerc prin fapte sa ii arat, dar felul meu de a o face nu este, de multe ori, pe intelesul lui.

Dupa tot ce s-a intamplat stiu ca sunt o curva, asa cum si el a spus, dar a gresit cu ceva. Mi-a spus "curva ramane curva", dar nu. Nu ma consider o "curva" in adevaratul sens al cuvantului. Nu am lasat pe nimeni inafara lui sa ma atinga. Adevarul este ca da, l-am mintit in legatura cu acea iesire cu un alt baiat, dar nimic inafara de dicutii nu s-a intamplat. Pentru acea minciuna el a plecat, a ales sa lase totul balta, stiind ca facuse si el aceasta gresala intr-o anumita masura. Asta pentru el nu a contat cand m-a parasit, nu s-a gandit la acest lucru pe care eu l-am aflat mai tarziu. Imi e greu sa inteleg asta, imi e greu sa inteleg de ce dupa o gresala pe care amandoi am facut-o eu am continuat sa am incredere in el, am continuat sa il iubesc si sa im doresc totul cu el, iar el a ales sa plece. Ne iubeam, poate ca inca o mai facem. Ultima noapte pentrecuta cu el m-a facut sa simt ca si el ma mai iubeste.

Nu stiu ce va fi, nu stiu daca el va ajunge vreodata sa citeasca aceste randuri, dar stiu ca daca o va face probabil il va lasa indiferent. Ar fi frumos sa inteleaga tot ce simt cand scriu aceste randuri, dar nu sunt sigura ca o va face, daca totusi va ajunge aici as vrea sa stie doar ca astept. Astept sa se intoarca si voi astepta chiar daca voi vedea ca nu o va mai face. Voi astepta si spera sa o faca, iar daca o va face vreodata il voi imbratisa cu sufletul deschis ai pregatit pentru povestea noastra de iubire de dragul a tot ce a fost si a dragostei pe care i-o voi purta mereu.