Telenovela fara scenariu

10

Uneori traim in trecut si nu pentru ca nu reusim sa trecem peste. Traim in trecut din cauza unor greseli. Toti gresim, e ceva normal, la fel cum este si sa ne dorim sa indreptam acea gresala, dar uneori nu reusim. Pierdem zile si nopti gandindu-ne la ce sa facem, incercam si dam gres, iar acest lucru nu dispare prea usor. Dupa un timp te obisnuiesti cu ideea ca poate asa a fost sa fie sau ca nu mai ai ce sa faci, dar tot vor fi momente in care te intorci la acea amintiri bine ascunsa intr-un colt de suflet. Te intorci si te gandesti cum ar fi fost daca ai fi ales sa faci altceva, daca ai fi luat o alta decizie.

Ca multi altii si eu traiesc in trecut. Traiesc in amintirile cu el, in tot ce am fost noi candva. Traiesc in momentul in care am repetat o gresala legata de alta persoana pe care inca nu mi-o iertasem: tatal meu. Nu avem o relatie prea buna, iar din aceasta cauza nu imi pot da seama ce sentimente am fata de el, dar stiu ca in trecut l-am facut sa planga, iar acel lucru m-a distrus atunci. Nici pana acum nu am apucat sa imi cer iertare pentru ce am facut, dar nu stiu de ce nu simt nevoia, desi imaginea lui plangand in masina inainte sa plece imi apare des in minte si imi scoate lacrimile la iveala. Mi-am jurat atunci ca nu voi mai face asta niciodata. Nu voiam sa mai fiu motivul lui de plans, pana cand... In noaptea majoratului meu, discutia de la final nu a decurs chiar bine. In acel moment tata il enervase pe el. Stiam ca daca voi actiona voi ajunge sa regret, stiam ca daca ma voi baga in acel moment nu mi-o voi ierta, dar... Nu am putut. Nu am putut sa stau sa ma uit cum tata il enerva. Nu stiu cum s-a ajuns la acel moment, dar stiu ca i-am spus, tipand si plangand, ca nu am nevoie de el si ca nu plec niciunde fara iubitul meu. In acea noapte am ramas cu el, dar tata nu a stiut unde si cu cine sunt. Nu stiu ce a fost in sufletul lui atunci, dupa cate cuvinte i-am spus, dar ce stiu e ca a plans mult in acea noapte si il surprindeam cu lacrimi in ochi cand se uita la mine cateva zile dupa acea noapte. Stiu ca mi se tine morala pe acea discutie pana si acum cand se iveste ocazia. Doare de fiecare data, regret ca s-a ajuns acolo, dar nu accept sa fiu acuzata pentru ca am luat acea decizie din iubire. Am facut-o pentru el, iar el probabil nici nu va sti vreodata cat de mult mi-am sacrificat propriile sentimente si ganduri in acel moment. Pentru el am facut multe lucruri prin care mi-am calcat pe suflet, minte si principii, dar nu am regretat nici macar o singura data si nu o voi face. Chiar si in acea noapte nu pot regreta faptul ca am facut-o pentru el, dar voi regreta mereu faptul ca sunt un monstru uneori. Nu voi regreta niciodata nici bataia in care am fost implicata pentru el. Nu voi regreta banii furati din casa pentru  ma vedea cu el. Nu voi regreta noptile pe care si le petrecea mama in lacrimi din cauza ca dadea vina pe el uneori. Nu voi regreta ca mi-am calcat demnitatea si orgoliulin picioare si l-am implorat in genunchi, plangand sa ma ierte de atatea ori. Nu voi regreta absolut nimic din tot ce am facut pentru el, chiar daca cele mai multe pentru el nu conteaza. El nu m-a rugat sa fac nimic din toate astea, dar sper ca intr-o zi isi va da seama ca am sacrificat toate acestea pentru el. Pentru ca simteam ca trebuie sa fac asta pentru binele lui. Mi-a gresit de multe ori, mi-a ascuns atatea lucruri, m-a dezamagit de zeci de ori, dar am continuat sa am incredere in el si sa sper ca vom trece peste toate impreuna, dar el nu a putut sa faca acelasi lucru. Constient de faptul ca mi-a ascuns si m-a mintit el a renuntat la noi pentru ca am facut acelasi lucru o singura data. Nu il condam. Daca eu pot sa am incredere in el orice ar face si pot sa am incredere de fiecare data ca nu se va mai repeta stiu ca asta nu inseamna ca si el poate face asta. Desi mi-as dori sa isi dea seama de anumite lucruri, mai ales de faptul ca amandoi am facut aceasi gresala, nu il pot forta sa o faca. Ei bine.. Acesta este cel mai mare regret al meu. Acea gresala este ceea ce ma va tine pe mine prinsa de trecut, stiind ca nu mai am ce face si durandu-ma acest lucru. As fi vrut de atatea ori sa ma arunc in genunchi in fata lui si sa il implor sa se intoarca, dar stiam ca nu ar fi fost cea mai buna decizie. As fi vrut de atatea ori sa ii cer inca o sansa, dar stiam ca nu ar mai avea rost sa insist. Desi inca sper ca isi va da seama de ceea ce am spus mai sus si va accepta sa imi mai dea o sansa chiar daca stiu ca increderea lui o voi castiga foarte greu.

Nu stiu despre ce e acest capitol, dar stiu ca nu sunt doar cuvinte. Stiu ca sunt sentimente care stateau in interiorul meu de mult timp, dar pe care imi era teama sa le las sa iasa.