Telenovela fara scenariu

7

Cand am inceput aceasta carte ma gandeam ca va fi oarecum un jurnal, dar apoi s-a transformat intr-o carte despre el. Despre noi si despre povestea noastra pe care nu are rost sa o mai continui pana in prezent. Poate pentru ca toata viata mea se invarte in jurul sau, dar totusi cateva cuvinte despre prezent nu strica.

Dupa tot ce a fost, dupa toate momentele lipsite de speranta, pline de suferinta viata mea a ajuns sa fie... Nu stiu, pot spune perfecta. Pot spune ca sunt fericita. Am simtit cum e sa pierzi tot ce iubesti, dar apoi sa poti simti dinnou iubirea acelei persoane. Cum e sa iti doresti sa mai auzi un "te iubesc" de la acea persoana, chiar daca e o minciuna, dar apoi sa devina cuvinte ce cuprind o iubire profunda. Am invatat mai bine decat o puteam face vreodata ca iubirea doare, dar si ca e cel mai minunat sentiment, iar in momentul in care acea iubire vine cu siguranta nimic nu mai conteaza. Cand siguranta aceea ca persoana pentru care ai face orice te iubeste fericirea e in urma ta. Simti ca nu esti fericit, ca esti mai mult decat atat. Pana la urma ce e mai frumos decat sa iubesti si sa fii iubit?

Am trecut prin multe, atat eu, cat si el, dar... Acel "dar" face totul sa fie mai frumos. Da, stiu am spus ca vorbesc despre prezent, dar daca nu ar fi existat acel trecut nu ar fi fost acest prezent.

Acum, in prezent, sunt fericita. Sunt mai fericita decat am fost vreodata. Am acele brate care ma linistesc, acel zambet care sa imi faca ziua mai frumoasa, acea voce pe care o ador mai mult decat orice alt sunet. Am tot ce am nevoie: sprijin, liniste, iubire, intelegere, fericire si toate in mainile lui. Aici este acel "dar". Aici se face diferenta intre ce a fost si ce este. Aici e prezentul.

Mai mult ca niciodata am incredere cand ma gandesc la viitor. Am dorinte, visuri, idei si speranta ca oricine, dar datorita lui am incredere. Incredere ca totul o sa fie bine, ca viitorul la care visez nu va ramane un gand frumos, ci se va transforma intr-o realitate perfecta. O realitate a noastra pe care mi-o voi imagina pana cand o voi putea trai.

Am indepartat zeci de persoane din viata mea. Inainte aveam nevoie de oameni, aveam nevoie sa am cu cine sa vorbesc in orice moment, dar acum am nevoie de el. Am nevoie doar de el. El e totul: prieten, familie, iubit. Tot ce am nevoie, tot ce mi-am dorit si tot ce nu vreau sa pierd. Acum el conteaza. El si fericirea lui.

Pacat ca, intr-un final, l-am pierdut dinnou...