Telenovela fara scenariu

6

6. Luna in care am devenit "noi" asa ca... Vreau sa fac ceva mai diferit in acest capitol.

Acest capitol ii este dedicat strict lui.

Nu stiu cum este pentru altii, dar pentru mine cel mai bun mod de a scrie ceva dedicat unei persoane e sub forma de scrisoare. Nu sunt eu cea care sa alinte cu porecle clasice sau cea mai romantica, dar merita incercat (Sa nu te miri de ce vei citi si stiu ca o vei face).

Dragul meu,

Poate ca ti-am mai spus ce vei citi aici, dar nu strica cu nimic daca iti voi repeta aceste lucruri.

Vreau sa incep prin a-ti cere ceva. Iti cer, probabil, prea multe lucruri, dar acum e vorba doar de un singur lucru. Iti cer iertare. Iti cer sa ma ierti pentu toate momentele in care nu am stiut sa iti fiu alaturi, pentru toate greselile facute si pentru toate cuvintele aruncate la nervi care stiu ca te-au ranit. Stiu ca acum nu mai au sens scuzele si parerile de rau, dar vreau sa sti ca imi pare sincer rau pentru toate cele intamplate intre noi, pentru toate momentele grele dintre noi si te rog, daca ai putea... sa ma ierti.

Sti? Uneori am impresia ca nu voi avea niciodata timp sa iti multumesc pentru tot ce faci pentru mine, chiar daca tu esti cel cu care urmeaza sa imi impart tot restul vietii. Nu voi avea timp sa iti multumesc niciodata pentru toate lacrimile pe care mi le-ai sters si, cu atat mai mult, pentru cele pe care nu le-ai lasat sa imi curga. Nu-mi permite timpul unei vieti sa iti multumesc pentru toata fericirea pe care ai adus-o in viata mea si in sufletul meu. O eternitate poate mi-ar fi de ajuns pentru multumiri, dar nu sunt sigura ca ar ramane macar o secunda din ea cand voi termina. Totusi, da. O eternitate mi-ar ajunge pentru a-ti multumi pentru toate imbratisarile, noptile pline de fericire, diminetile in doi, atingerile care-mi dau fiori, cuvintele care-mi mangaie timpanele si rabdarea pe care ai avut-o cu mine. Asa ca, ce zici? Iti imparti eternitatea cu mine pentru a-ti putea multumi pentru toate?

Te iubesc! Doua cuvinte, dar care cuprind atatea sentimente. Nu stiu pentru tine, dar pentru mine iubirea inseamna un amalgam de emotii si sentimente. O adunatura de fericire, regrete, zambete, lacrimi, sperante, dezamagiri, vise si dorinte. Cu tine am trecut prin toate acestea, iar acest lucru ma face sa cred tot mai mult ca tu esti iubirea pentru mine. Eu cand iti spun ca te iubesc iti spun, in acelasi timp ca esti totul pentru mine. Ca tu ma faci fericita, ca dupa oricate lacrimi, regrete si dezamagiri ar fi intre noi tu esti cel care le inlocuieste cu zambete si momente frumoase, cu fericire si jocurile noastre. Tu esti cel care face ca totul sa fie bine, care ma face sa ma simt iubita si fericita. Te iubesc! Pentru ceea ce faci si pentru ceea ce esti, dar si pentru ceea ce sunt eu datorita tie. Suna a cliseu, asta si este, dar este un cliseu pe care nu il poti intelege in intreaga sa complexitate pana cand nu il traiesti. Multe lucruri le auzi des despre iubire, multe par exagerate si multe par banale. Prea banale incat sa vorbeasca despre iubire, dar cand ajungi sa simti iubirea, cand ajungi sa iubesti si sa fii iubit ajungi sa le intelegi. Sa intelegi profunzimea banalului si complexitatea cliseului. Ajungi sa intelegi iubirea si sa intelegi de ce sunt atatea persoane care spuneau ca ea invinge totul. Ajungi sa iti dai seama ca putine lucruri mai conteaza in momentul in care ai doua brate care asteapta sa te stranga in cea mai linistitoare imbratisare si un piept pe care-ti poti aseza capul, ascultand cea mai calda bataie de inima. Am inteles toate astea, am inteles totul datorita tie. Te iubesc pentru ca m-ai facut sa te iubesc. Mi-ai intrat in suflet si ti-ai decorat locul cu amintiri frumoase in tot acest timp.

Nu stiu ce s-ar intampla cu acel loc din sufletul meu, cu sufletul meu daca te-as pierde. Nu vreau sa ma gandesc cat de repede s-ar umple de lacrimi si durere care nu-ti vor putea sterge urmele. Nu vreau sa stiu cat de pustiu ar fi si cat de tare ar rasuna ecouri de dor in el. Nu vreau sa te pierd. Nu vreau sa pierd cea mai frumoasa bucatica din sufletul meu si singura care exista. Nu sunt o persoane cu un suflet mare, dar sunt una cu un suflet destul de mare incat sa ai loc in el, dar prea mic pentru a mai exista loc si pentru altcineva. Asa ca, ghici ce? Esti singurul de acolo. Daca tu vei pleca, amintirea ta va ramane acolo, dar va fi singura care va umple acel gol si nu e suficient. Am nevoie de tine. Sufletul meu are nevoie de tine.

Am trecut prin multe. Relatia noastra a trecut prin multe. Au fost momente grele, momente in care parea ca totul s-a terminat. Da, ne-am pierdut candva, dar chiar mai conteaza acum? Chiar conteaza asta acum? Sau ce conteaza, de fapt, e ca ne-am regasit si ca am continuat sa mergem impreuna pe acelasi drum? Ei bine pentru mine asta conteaza. Conteaza ca acum adorm cu gandul la tine si cu zambetul pe buze in cel mai rau caz, dar in cel mai bun, adorm jucandu-ma cu parul tau si deschizand ochii din cand in cand inainte sa adorm doar pentru a te mai vedea o data. Conteaza ca acum suntem fericiti, cel putin asa sper. Eu sunt fericita cu tine, dar tu? Te fac fericit? Daca da, atunci chiar nu mai conteaza altceva. Conteaza doar ca tu sa fii fericit. Tu sa fii bine. Eu depind de asta. Daca nu, atunci... Atunci nu stiu ce sa zic. Nu stiu ce sa fac pentru a te face fericit, dar sper ca sti ca vreau asta si ca incerc sa o fac.

P.S.: Ai grija de tine, de sufletul si de zambetul tau. Sti prea bine ca acestea sunt cele mai importante lucruri pentru mine. Sti si ca tu esti cel mai important om pentru mine si ca fericirea ta e tot ce conteaza!