A DĂRUI

22 1 0
                                    

Pentru a primi este nevoie să dăruim. Nu putem aştepta să primim ceva dacă nu dăruim. În lumea occidentală este considerat degradant să ceri ajutor sau să acorzi ajutor altora. Nu le este de nici un ajutor celor care dau pentru a-şi demonstra bogăţia. Din păcate, bogăţia nu reprezintă nimic fiindcă nu putem lua cu noi nimic din bunurile materiale. Ne rămân numai valorile spirituale pe care le acumulăm pe tot parcursul vieţii cu trup şi care ne  îmbogăţesc sufletul.  În Orient, chiar şi cei mai săraci oameni găsesc o bucată de pâine pe care să o dăruiască unui călugăr care, prin drumul pe care şi l-a ales, trăieşte din mila altora. Aceştia nu sunt nici paraziţi nici leneşi. Ei nu pot poseda decât roba, sandalele şi cuvertura care le serveşte de culcuş. Călugărul are sub veşmânt un bol pe care îl întinde gospodinei pentru a primi mâncare. În Orient, toată lumea ţine un bol de mâncare cu amândouă mâinile, din respect pentru mâncarea, care este rară. A hrăni un călugăr înseamnă a plăti un fel de datorite pe care toți oamenii o au faţă de sfinţi. Tot aşa, şi noi trebuie să dăruim înainte de a aştepta să primim. O lege divină cere ca fiecare om să dea a douăsprezecea parte din bunurile sale. În Anglia, de exemplu, biserica avea dreptul de a lua această cotă din avutul tuturor oamenilor pentru întreţinerea bisericilor şi a săracilor. Nu are importanţă dacă o persoană studiază şi citeşte cărţi de spiritualitate şi pe de altă parte este egoistă şi nu-şi ajută aproapele. Nu are dreptul să aştepte a primi ceva atâta timp căt egoismul o determină să nu dea altora.Dacă vom încerca timp de trei luni să dăruim, cu bucurie şi fără părere de rău, vom descoperi după cele trei luni că suntem mai bogaţi spiritual şi poate şi material.

Secretele AureiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum