Secretele Aurei

AUTOHIPNOZA

După cum am văzut, subconştientul este „biblioteca” memoriei, sau „paznicul dosarelor” , care înmagazinează cunoştinţe şi dă ordine.Conştientul poate fi comparat cu o persoană fără memorie şi fără instruire. El este activ, nervos, sare de la una la alta şi furnizează informaţii subconştientului. Din nefericire, subconştientul nu prea este accesibil în mod normal. Pentru a ne autohipnotiza ne retragem în camera noastră, tragem perdelele şi  jaluzelele, lăsăm doar o lumină mică, o veioză, pe care o privim intens stând relaxaţi într-un fotoliu. Respirăm profund şi lăsăm gândurile să rătăcească. După unu, două minute, ne sugerăm ceva care să ne destindă. Ne spunem că muşchii sunt relexaţi, ne gândim la degetul mare de la piciorul drept, ne gândim că trupul nostru este un oraş, că un mic popor inundă toate celulele corpului nostru. Aceştia sunt muncitorii care pun în funcţiune muşchii noştri, tendoanele, care ne fac să trăim. Fiindcă acum vrem să ne destindem, ni-i închipuim pe muncitorii noştri plecând degetul mare de la piciorul drept, urcând spre gleznă, genunchi şi cum în urmă piciorul rămâne flasc, fără senzaşii, complet destins. Procedăm la fel cu piciorul stâng, mâinile, şi aşa, pe rând, toate părţile corpului nostru. Când toţi „muncitorii” vor fi în vacanţă şi vom fi perfect destinşi, vom cunoaşte o stare de bine pe care nu am mai avut-o.Respirăm profund, lent, umplem plămânii cu aer. Păstrăm respiraţia câteva clipe şi expirăm foarte lent timp de mai multe secunde. Fără efort. Din nou inspirăm, reţinem, ne ascultăm bătăile inimii şi expirăm lent. Ne spunem că suntem perfect destinşi. Capul se  îngreunează, muschii faciali se destind, ne contemplăm fiecare parte a corpului şi ne repetăm cât de bine ne simţim. Trebuie să fim cu adevărat destinşi înainte de a aborda autohipnoza propriu-zisă, fiindcă altfel e posibil să simţim vagi tremurături. Dacă observăm că o parte a corpului nu este perfect destinsă ne întoarcem la ea şi trimitem „muncitorii” acasă cu forţa, până simţim că s-a destins şi acea parte a corpului.Când suntem perfect destinşi, aţintim ochii asupra veiozei, care trebuie să fie puţin mai sus astfel încât să facem un efort privind-o şi repetăm: „

unu, doi, trei, încep să adorm, patru, cinci, nu pot să ţin ochii deschişi, şase, şapte, se închid, opt, nouă, se închid, „

, la zece ar trebui să adormim. Cu ajutorul acestui exerciţiu se stabileşte un reflex condiţionat, astfel încât la viitoarele şedinţe ne vom destinde mai repede şi vom cădea în starea de hipnoză mai uşor.Persoanelor sceptice nu li se vor închide ochii numărând până la zece. Dacă ni se  întâmplă asta, închidem ochii şi ne spunem că suntem în stare de hipnoză sau ne putem spune alt text care să sugereze acest lucru, de exemplu:

„am ajuns cu numărătoarea la zece, pleoapele mi se îngreunează, ochii mei sunt obosiţi, sunt aproape de autohipnoză şi voi putea să dau ce ordine doresc spiritului meu subconştient”
Exersăm aceasta de mai multe ori.