Chelnerița

Mi e dor de ea😭

De când s a întâmplat teribila noapte Raluca este tot in spital , încă nu și a revenit..... Mi-e dor de ea!
Mi am găsit de lucru și Liam este la grădinița. In fiecare zi ma întreabă de mama lui.... in fiecare zi mergem sa o vedem la spital dar este pa fel, palida și fără viața. Seara de seara ,liam adoarme pe pieptul meu cu gândul la mama lui adică Raluca. Mama plânge nopțile stind ca fiul ei și nepotul suferă și suna in fiecare zi doctorii crezând ca și o fi revenit Raluca dar in zadar.
Eram la lucru și deodată îmi suna telefonul.
Ma uit pe ecran și văd numărul doctorului care se ocupa de Raluca, răspund repede.

-Spune-ți!

-Domnule trebuie sa ajungeți la spital!

Plec in fuga spre mașina și pornesc spre spital. In minte îmi era numai Raluca și dacă s o fi trezit. Ajung la spital cobor din mașina și urc in fuga scările spitalului. Zăresc doctorul in fata salonului Ralucăi, ma uit spre Raluca și e tot la fel. Ma uit și văd Tristețe in ochii doctorului.

-Va las sa va luați rămas bun! Trebuie sa o deconectăm de la aparate!

Doctorul pleca și îmi dau lacrimile. Intru in salon și ma uit la fata Ralucăi. Cum de ma lasă? Cum sa ii explic fiului nostru ca ea nu mai e? Cum trăiesc eu fără ochi ei, fără glasul ei, fără ea?! Lacrimile îmi inunda ochi și o asistenta vine și ma întrerupe.

-Trebuie deconectată!

-M ai lăsați ma 5 minute va rog!

Asistenta iese și eu o i au in brațe pe Raluca, dar nimic, nici respirația ei, nici vocea ei calda, nici mâinile ei gingașe atingând corpul meu. Chem asistenta cu lacrimi in ochi și o deconectează de la aparate, o sărut pentru ultima oară pe frunte pentru ultima data. Dau sa ies și mai ma uit odata la ea. Nu pot sa cred ca am pierdut o! Mi am pierdut iubita, mama copilului meu, inima! Mi am pierdut inima.
Dau sa închid usa și aud o vocea răgușită.

-Raymond?

Ma uit la Raluca și văd cum își mișcă mâinile palide. Strig după asistenta și intru înapoi.

-Raluca!

Asistenta vine și vede cum Raluca își deschide ochi. Deodată vin un grup de asistenți și doctori și ma dau afara. Aștept nerăbdător sa văd ce se întâmpla. Ieșeau toți din salon și nimeni nu mi vorbea pana a ieșit asistenta.

-Iubita dumneavoastră este stabilă! Și a revenit!

Intru repede in salon și ma uit la ea. La Raluca, ma uit la privirea ei dulce, la buzele ei roșii , la fata ei blândă. Își revenise!

-Iubitule?

Inima îmi tresare când ii aud vocea blândă strigandu mi numele și alintându ma.
Ma apropi de ea și ii mângâi fata și ea îmi cuprinde mâinile cu mâinile ei gingașe și reci. Ii i au mâinile intr ale mele și le sărut. Pe usa intra fiul nostru.

-Mami!

-Fiule!

Liam se suie repede lângă Raluca și o i a in brațe. Raluca îl ia in brațe, și îl săruta pe frunte. Nu îmi vine sa cred ca văd asta! Ii i au in brațe pe ambi și Raluca se întinde și îmi săruta obrazul. Mama intra cu ochi in lacrimi și vine și o i a pe Raluca in brațe .

-Ce bine ca ți ai revenit!

O asistenta vine și ma cheamă pe hol.

-Soția dumneavoastră este stabilă dar încă nu i s a vindecat complet rana! Va rog aveți grija sa se odihneasca cât mai mult'

De bucurie i au asistenta in brațe și intru in salon.

-Mami vine acasă , fiule!

Toți se bucura și eu ma îndrept spre Recepția spitalului sa fac foile de externare. Ies ei primi și eu m am dus la mașina și au urcat și ei. Raluca in fata lângă mine și mama cu Liam in spate. Conduceam spre casa și ma uitam la bucuria de pe fata lui Liam și Raluca își pune mâna peste a mea. Ajungem in fata casei și toți coboram. Mama cu Liam intra primi și eu cu Raluca rămânem afara. O i au in brațe cum își i au soții șotiile prima data și intram. O duc sus in camera mea și a lui Liam. O las sa se schimbe și cobor cu Liam sa o ajutam pe mama sa pună masa. Coboară și ea și se pune lângă noi. După ce am mâncat , urcam sus și ne punem la somn . Liam in brațele Ralucăi , iar ea in brațele mele.