Cu Gândul La Tine

Capitolul 1

Ea Nu a fost niciodată pregătită pentru nici jumătate din lucrurile pe care le-a trăit, dar a reușit să treacă prin tot. Mereu va reuși sa o facă !

—————————————————-

Vacanța de vara era pe sfârșite, iar eu nu făcusem nimic cu excepția faptului ca m-am uitat la seriale toată vara, si uneori ajutându-l pe Bunicul. Ma asteptam la altceva de la aceasta vara și am fost dezamagita complet.
Mi-am pierdut cele mai bune prietene, părinții mei au murit...și uite așa viața mea a luat o întorsătura maxima. Am rămas cu bunicul meu pe care îl respec și îl iubesc nespus de mult, faptul ca a vrut sa ma crească el incontinu nu a făcut decât sa-mi aline puțin din durere. Ii sunt recunoscătoare pentru tot ce a făcut pentru mine pana acum.
Liceul va începe încurcând, sunt puțin nervoasa când ma gândesc la asta. Și faptul ca am rămas fără prietenele mele cele mai bune..nu ma ajuta deloc, probabil voi sta singura in majoritatea timpului. Dar Sa privim partea buna, e ultimul an, și sper sa treacă cât mai repede posibil și fără prea multe probleme. Astăzi este 26 August, încă 4 zile de odihna.. Afara era destul de cald și frumos, așa ca am decis sa ies la o plimbare scurta. Bunicul era in grădina cu unicul lui ceai..nu am inteles niciodată de ce bea atâta ceai, mie nici măcar nu-mi place , dar gusturile nu se discuta. L-am întrebat dacă i-ar face plăcerea sa vina cu mine la o plimbare , nu m-a surprins faptul ca a acceptat, mereu îmi face pe plac.
Am pornit amândoi înspre micul părculeț de lângă casa noastră, făceam circa 5-6 minute pana acolo. Drumul a fost unul linistit dar plăcut. Aerul cald îmi mângâia fata, iar râsetele copiilor din parc îmi făceai urechile sa Rada de bucurie. Ne-am Așezat amândoi pe o banca privind câțiva copii cum se joaca împreuna cu părinții lor. Dintr-o data o stare proasta se puse pe mine..gândindu-mă la
Părinții mei. Bunicul pare sa fii observat asta
-Luna scumpa mea, nu trebuie sa fii trista, părinții tai sunt încă cu tine, chiar dacă nu ii poți vedea. Ei mereu te privesc și au grija de tine la fel Ca și mine.
- Stiu asta abuelo, doar ca îmi lipsesc atat de mult..
-Stiu Draga mea..te înțeleg.
Când bunica ta a murit, m-am simțit cel mai singur om. Dar cu timpul mi-am revenit. Timpul vindeca chiar și cele mai adânci răni!
Am tacut din gura, știam ca are dreptate. Dar faptul ca părinții mei nu mai erau cu mine..ma distrugea pe interior.