Ai continuat mai bine de un an să-mi dai speranțe că vom fi împreună.A părut mai mult decât crud,nu te-ai gândit la ce faci de fapt?
Am ținut la tine cum nimeni nu a ținut și nu va mai ține vreodată.Te-am plăcut cu tot sufletul,cu toată ființa mea,chiar ai fost printre acei care reprezentau totul pentru mine,acei care chiar au făcut parte din viața mea,lumea mea,credeam că ești omul meu.Eu nu am rămas întreagă pentru că o parte din mine s-a rupt.Nu sunt vorbe mari...e ceea ce am simțit...și cred că tu deja știi asta.
Ai conștientizat vreodată tot ceea ce au provocat nehotărârile tale?Ai înțeles vreodată că tot ceea ce ai făcut m-a schimbat?Crezi că sunt vorbe mari...de roman răsuflat de dragoste?Nu sunt din păcate...sunt sentimente,trăiri.Și nu meritam nimic din toate astea pentru că singura mea greșeală a fost că am crezut unele lucruri.Am plâns,a durut,m-am gândit.Ai măcar cea mai vagă idee prin ce am trecut în tot timpul ăsta și cât de mult mă marca tot ce făceai,indiferent dacă era bine sau rău?Știi ce înseamnă să nu mai simți nimic?Realizezi ce s-a întâmplat cu tine,cu mine,cu noi în tot timpul ăsta?
Nu înțeleg ce vrem acum.Am fost ba reci,ba răi,ba ironici,cum altfel am putea fi?Sunt unii care nu recunosc,sunt unii care se contrazic,sunt unii care vor să vină,sunt unii care vor să plece,sunt unii care se așază,sunt unii care nu se ridică.Ai fi vrut să ne întâlnim?De ce?Ce să mai caut eu în pozele pe care le avem?
