Îți mulțumesc pentru tot.Îți mulțumesc pentru că măcar mi-ai dat iluzia că mă placi.Îți mulțumesc pentru că m-ai făcut fericită.Atât de fericită!Am atins punctele maxime?Ca mai apoi să le ating și pe cele mai de jos.Nici asta nu regret.Nu îmi pare rău de nimic.Doar atât:că nu te-am făcut tot timpul să rămâi,să nu pleci.Probabil te-aș mai fi vrut puțin,ca să mai fiu cu tine câteva clipe.Îți mulțumesc chiar și pentru clipele în care am avut atât de mare nevoie de tine și nu ai fost aici.M-au făcut mai puternică.Și ele m-au ajutat mult,să mă mă desprind,să mă înstrăinez.Îți mulțumesc chiar și pentru clipa aceasta,voi reuși poate,într-o bună zi...
Trăiesc cu speranță,și sper să reușesc,m-am săturat să trăiesc ancorată în unele amintiri momente,zile,conversații,sătulă de tot ce ai lasat în urmă.Trecutul nostru,mai știi?Sărutul tău,îmbrățișările tale,zâmbetul tău.M-am săturat să trăiesc în trecut,căci asta am făcut până acum,mi-am transformat prezentul în trecut.Ai plecat când mi-a fost cel mai greu,dar nu sunt supărată pe tine.
Sunt supărată pe mine.Față de tine,mai bine zis,am un sentiment de dezamăgire,trădare.
Și mă întreb cum să te pierd,când probabil nu mi-ai aparținut niciodată.Nu știu dacă te voi mai vedea vreodată în fața mea,să îți pot simți parfumul.Aș vrea să mai gust din călduroasele tale îmbrățișări și din dulceața sărutărilor tale.
Of,vreau să ajung la ceva mai puțin dureros,dar tot ceea ce fac,este să îmi fie dor,să te strâng în brațe,iar tu să mă săruți așa,în gândul meu...
