Te iert și iartă-mă

7 2 0
                                    


Au fost sentimente,a fost cumplit...nu pot descrie în cuvinte ,dincolo de cuvinte și de mintea umană ,n-ai cum să știi dacă nu simți,toate au fost la fel,până acum.

Te iert pentru momentele în care n-ai avut încredere în mine.

Te iert pentru glumele tale proaste care dureau.

Te iert pentru cum uneori mă făceai să mă simt vinovată.

Te iert pentru înstrăinarea ta din senin.

Îți iert din cuvinte,cuvintele acelea,triste,dureroase,cumplite...indiferența și ironia ta.

Te iert pentru felul în care m-ai făcut să mă simt.

Te iert că uneori n-ai știut să mă iubești,dar ți-ai dat seama și te-ai îndreptat.

Am avut fața plouată,plânsă,ridicolă...și m-am simțit atât de singură,am ajuns la un moment dat să mă plimb și fără sens.Nu mai voiam să mă gândesc,dar totuși o făceam.Voiam să fug de gândul că am fost să te văd și n-ai venit...poate doar visam,poate încurcasem ora,poate,poate...Se întorceau priviri după mine...curioase ,admiratoare sau disprețuitoare.Poate că oamenii triști emană ceva anume...Aș fi vrut să mă agăț de tine și să mă strângi în brațe tare,să mă întrebi dacă sunt tristă.Ce să răspund?Te iert pentru golul lăsat.

Iartă-mă,iartă-mi ciudățeniile,iartă-mi firea complicată.Asta eram și nu puteam să-ți dau altceva decât mine,nu puteam să-ți dau mai mult decât aveam.Iartă-mă că nu am știut să zic TE IUBESC cum trebuie.Dacă o persoană nu-ți arată că te iubește așa cum vrei tu,nu înseamnă că nu te iubește din tot sufletul.Nu știi cât m-a durut.

Iartă-mă că te plictiseam,iartă-mi neputința,iartă-mi gândurile și rândurile scrise...patetice,exagerate, dar pline de dragoste.

Cât voiam o vorbă,un gest,un semn,o poză,un status...Stăteam plângând și râzând sadic,cu mâinile strânse de-alungul genunchilor,legănându-mă,așteptând...Ce așteptam  nu știu...o minune poate.Tresăream auzindu-ți numele sau văzând fereastra de messenger deschizându-se.Stăteam cu răsuflarea tăiată.Poate se întâmpla o minune...Dacă la început încă-mi mai vorbeai,încă mă mai întrebai ce fac ironic,acum nu mai existam.

Eram fericită când vorbeam cu tine sau când măcar erai online.Te simțeam mai aproape.

Străinul meu bine cunoscutUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum