Liana(finalizată)

După două luni

Au trecut două luni de când sunt un barbat însurat.
Trebuie sa recunosc ca nu am tocmai căsnicia perfecta.
Ma simt neputincios ca nu i-am putut oferi Lianei nimic din tot ce își dorește.

Nu am putut sa o fac fericita,chiar daca ea neaga acest lucru de fiecare dată.
Nu am vazut-o de o săptămână fiind foarte ocupata cu procesul ce va avea loc astăzi.

Stiu ca face tot posibilul sa ma scoată de aici si o sa ii mulțumesc mereu pt tot ce face pt mine.

Are grija de Olivia,fiind in grija ei de când ne-am căsătorit.

Îmi este atât de dor de ea încât de abia aștept sa o strâng in brațe mele.Vreau sa o sărut si sa nu ii mai dau drumul niciodată de lângă mine.

Vreau sa fiu acasă si sa scap de aceasta camera mizerabila cat mai repede posibil.Vreau sa fac dragoste nebunește cu Liana si sa ma trezesc in fiecare dimineața alături de ea.

O vreau pe ea lângă mine si stiu ca așa nu se mai poate,eu aici închis si ea acolo în libertate.
Vreau sa ii arat cat de importantă este pentru mine,si cat de mult mi-a lipsit in ultima săptămână.Gândurile ma apasă,dar sentimentele pentru ea imi dau putere sa merg mai departe.

- Ești gata!Îmi spune gardianul care ma însoțește pana la ieșirea din închisoare.De acolo ma aștepta o mașină cu doi polițiști care ma însoțesc pana in sala de judecata.
Tot drumul ma gândesc la ce o sa se întâmple,iar in cele din urma ajungem acolo unde o voi vedea din nou pe Liana.Frumoasa mea Liana!

Unul dintre polițiști ma ajuta sa ies din mașină,iar apoi ma conduc in sala de judecata după ce îmi scot cătușele.

- Totul o sa fie bine!Imi spune avocata mea atunci cand ma așez lângă ea.Liana arata foarte bine,cred ca,de fapt sunt sigur ca este îmbrăcată la fel cum am vazut-o eu prima dată atunci cand a devenit avocată mea.
Este atât de frumoasa! As vrea sa ii spun atât de multe,sa o iau de mana si sa nu ii mai dau drumul niciodată, dar stiu ca nu este nici locul,nici momentul potrivit.Adică imi este imposibil sa fac ceva din ce imi doresc.

- Liniște in sala!Spune judecătorul.
David Grey este chemat sa dea mărturie.

Am depus mărturie si am jurat sa spun doar adevarul.Adevar pe care vreau si eu sa il aflu.
Doar așa voi putea scapa de aici și o voi putea face fericită pe Liana.

- Aveti pauza cinci minute,dupa care vom da verdictul in acest caz!Spune judecătorul dupa ce se face liniste in sala si toti martorii au fost chemati sa dea mărturie in acest caz.

Imi îmbrățișez fiica,dupa care o îmbrățișez pe Liana,doar pentru ele vreau sa scap de aceasta viata mizerabilă,doar pentru ele vreau sa fiu liber cat mai repede posibil.

- Esti bine!Îi spun soției mele,care nu arată prea bine.

- Nu iti face griji pentru mine!Am nevoie doar de odihnă.Imi zâmbește forțat și se îndepărtează de mine.
Vreau sa merg dupa ea,dar sunt oprit de unul dintre polițiștii care m-au adus aici.

- Unde pleci?Vrei sa iti pun catusele?Stai locului și asteapta sa se termine procesul.

Ma asez la locul meu si astept sa se întoarcă Liana,care sigur fumează o țigară undeva pe afară.

Pauza se termina repede iar toți se aduna din nou in sala de judecată.
Liana se așeaza lângă mine si așteaptă decizia judecătorului.

- Liniște in sală! Spune din nou judecătorul.
David Grey este considerat vinovat pentru uciderea din culpa a soției sale Ingrid Grey.
Este condamnat la zece ani de închisoare.

Acum inteleg de ce Liana a reacționat așa,trebuie sa stau închis inca zece ani de zile pt o crima pe care nu stiu daca am comis-o cu adevarat.

- Soțul meu nu este vinovat de nimic.Aud glasul femeii pe care o credeam moarta si din cauza carei eu ma aflu aici de ani de zile.
Eu sunt sotia lui,Ingrid Grey si acest om nu mi-a făcut absolut nimic.

Este liniște in toată sala,iar eu ma simt distrus atunci când o privesc pe Liana.
După ce toată lumea este uimită de apariția fostei soții,judecătorul începe sa vorbească din nou.

- Datorita apariției soției inculpatului nostru,procesul va continua peste doua săptămâni cu mărturia lui Ingrid Grey.
David Grey va fi cercetat in libertate pana la soluționarea procesului.

Mi s-a luat o piatra de pe inima cand aud decizia judecătorului,dar inima mea se frânge din nou știind ca o voi pierde de aceasta data pe Liana.

O vad ca își strânge lucrurile, o îmbrățișează pe Olivia si pleacă din sala de judecată.
Merg după ea,chiar daca Ingrid încearcă sa ma oprească.
Ea este doar mama copilului meu si nimic mai mult.

O urmăresc pe Liana pana ajung in spatele ei si o trag de mana direct in brațele mele.

- Unde crezi ca pleci?Îi spun eu,in timp ce ii mângâi obrajii care și-au pierdut culoarea.Stiu ca nu este bine,așa cum nu sunt nici eu.

- Imi pare rau!Imi sopteste ea.

- Nu pot sa cred ca tu ai facut asta?Incep sa strig la ea.Nu poți sa ma părăsești,esti sotia mea!Nu poți face asta.

- Stii foarte bine ca căsătoria noastra nu este valabilă,ti-am redat libertatea,iar acum esti liber sa faci ce vrei.Te rog sa ma lasi sa plec,iar tu fii fericit alături de familia ta,Olivia merita tot ce e mai bun.Eu doar mi-am facut meseria si nimic mai mult.
Imi spune Liana fiind indiferenta.

- Eu te vreau doar pe tine,degeaba mai ajutat sa imi recăpătat libertatea daca tu o sa pleci din viata mea.Te rog iubito,rămâi lângă mine!

Evita sa ma privească,stiu ca suferă chiar daca nu vrea sa recunoască.
Își scoate verigheta si o pune în palma mea apoi pleaca.

- Drumurile noastre se despart aici!Imi spune inainte sa se îndepărteze.

- Te iubesc Liana!Te iubesc atât de mult,încât nu poți sa imi faci asta.Te rog întoarce-te înapoi!Nu pot trai fara tine.

Stiu ca m-a auzit și știu la fel de bine ca asta este ultima dată cand ne vedem.De ce sa am libertate daca nu pot sa ma bucur de ea?

Buna dragii mei cititori sper sa va placa noul meu capitol si țin sa va anunt ca ne revedem în noul capitol cu Ingrid.Va pup!