Toxic Love

"Iubirea e pentru cei slabi"

  -Ron, poți să taci? spun exasperată.
  -Nu, răspunde Ron vorbind în continuare. Vă spun, Draco nu ar fi trebuit să se întoarcă la Hogwarts. Ne-a trădat când l-a ales pe Voldemort.
  În sală s-a făcut liniște atunci când McGonagall s-a ridicat să vorbească.
  -Bine ați revenit la Hogwarts. Știu că ultimul an nu a fost cel mai bun an, având în vedere întâmplările. Am pierdut mulți prieteni care s-au sacrificat pentru a apăra Hogwarts de Lordul Voldemort. Dar, acum ne-am întors aici, să recuperăm anul pierdut și vă promit că va fi unul dintre cei mai buni ani pe care i-ați avut la Hogwarts. Mult succes tuturor! Să înceapă masa !
  Toată lumea începe să aplaude și să exclame. Sper că McGonagall a avut dreptate și anul ăsta chiar va fi unul bun.
  -Pur și simplu e nedrept faptul că s-a întors, spune Ron înfulecând o pulpă.
  -Ron, poți să te oprești, spune Harry. Are dreptul să recupereze ultimul an. La fel cum ai avut și tu.
  -Puteți să nu vă mai certați ? întreb calmă. Ar trebuii să ne bucurăm că avem șansa să mai petrecem un an aici.
  -Ai dreptate, iubito. spune Ron și-și pune mâna în jurul meu.
  -Voi doi sunteți așa drăguți că sunteți dezgustători, spune Ginny.
  -Asta chiar nu are sens, Ginny, spune Luna râzând.
  Harry și Ron pleacă de la masă și încet sala se golește. Eu rămân acolo, in liniște încercând să-mi adun gândurile.
  -Ești ok ? mă întrebă Ginny.
  -Da, doar că e ciudat să fiu aici fără ceilalți. Știi ? Fără Fred, fără Snape, fără Remus.
  -Știu, spune Ginny. Dar ai avut dreptate mai devreme. Trebuie să ne bucurăm că avem șansa de a mai sta aici un an. Cine știe unde ne va purta viitorul.
  Mă ridic și plec alături de Ginny din slava de mese.

  Dimineață când mă trezesc mă așez pe canapea.
  -Neața, spune Ron.
  Îl sărut suav și îl iau de mână.
  -Vi cu mine până la bibliotecă ? îl întreb și fac ochii de cățeluș.
  -Cum aș putea să te refuz ? spune Ron și da din umeri.
  Pornim înspre bibliotecă în liniște dar la un moment dat Ron se oprește.
  -Ce ai pățit? îl întreb.
  -Nimic, spune el și mă trage mai aproape de el. Te iubesc!
  -Și eu te iubesc, spun.
  Ron mă sărută, dar suntem întrerupți de Malfoy:
  -Sunteți absolut scârboși. Luați-vă o cameră.
  -Ești gelos pentru că tu nu ai o iubită, spune Ron.
  -Iubirea e pentru cei slabi, spune Draco.
  -Ce ști tu despre iubire ? îl întreb pe Draco.
  -Mai multe decât îți poți imagina, Granger, spune Draco și pleacă.
  -Hai să mergem, spune Ron și mă trage după el.

  La ora de apărare împotriva magiei negre apare Hagrid.
  -Bună dimineața, copii. Eu voi fi noul vostru profesor. Se pare că mi-am primit bagheta înapoi, pune Hagrid vesel.
  -Asta-i grozav, spune Harry.
  -Azi vom învăța cum să ne înfruntăm adevăratele frici. Probabil ați mai făcut asta înainte, cu Remus, spune Hagrid serios.
  Hagrid iese și vine înapoi cu o oglindă.
  -Data trecută când am făcut asta Remus a folosit un dulap, spun și îl surprind pe Draco cum se uită la mine.
  -Ups, greșala mea, spune Hagrid și pleacă din nou.
  -La ce te uiți, Malfoy ? îl întrebă Ron pe Draco.
  Ron își pune mâna în jurul taliei mele și Draco strânge din maxilar.
  Atenția ne-a fost atrasă de zgomotul infernal produs de dulapul pe care îl împinge Hagrid.
  -Ok, cine vrea să înceapă?
  După câteva persoane vine rândul lui Draco.
  -Trebuie să te gândești profund la cea mai adâncă frica a ta și să-
  -Știu ce trebuie să fac, îl întrerupse Draco pe Hagrid.
  Draco închise ochii și se concentră. După câteva secunde dulapul se deschise, dar înăuntru nu era nimic.
  -Hagrid, t-trebuie să vorbim, spuse Draco și porni înspre camera alăturată.
 
Draco

  -Ce s-a întâmplat ? mă întrebă Hagrid.
  -Când s-a deschis dulapul nu era nimic înăuntru, însă în buzunarul meu a apărut ceva : o hârtie.
  -Aș putea...aș putea să mă uit peste ea ? ma întreabă Hagrid.
  Pentru un moment ezit să îi dau hârtia. Chiar dacă nu am citit-o știam ce scrie în ea.
  -Draco, ce vorbim rămână între noi, spune Hagrid.
  Îi întind hârtia și aștept să o citească.
  Hârtia era un articol dintr-un ziar.
  -Asta e...
  -E ceva personal, spun răspicat.
  -Defapt vroiam să spun că e ceva interesant.
  -În ce sens ? întreb îngândurat.
  -Toate fricile trebuiau să iasă sau să se afle în dulap, spuse Hagrid. Dar asta, asta a apărut la tine în buzunar...
  -Și știam ce scrie în ea.
  -Nu au mai fost cazuri că ăsta până acum, în toată istoria Hogwarts-ului, a spus Hagrid uimit. Dar tot va trebui să înfrunți această teamă.
  -Nu pot să o fac de față cu toți. E prea personal.
  -Cred că unicul mod e de a-ți demonstra că ea e în viață.
  -Și cum ar trebuii să fac asta ? am întrebat.
  -Te duci și te uiți la ea, spuse Hagrid. Poți chiar să o și atingi. Poate asta îți va demonstra că e reală și nu e doar o iluzie.
  Am ieșit din încăpere și am mers înapoi în clasă. Toată lumea s-a uitat la mine. Hagrid m-a oprit și mi-a spus : dacă nu ai cu cine vorbi despre asta, poți veni la mine diseară.
  -Mersi, am murmurat.
  M-am așezat printre ceilalți și am văzut-o pe Hermione uitându-se încruntată la mine. I-am aruncat i potrivite urâtă și ea și-a dat ochii peste cap.
  Când în sfârșit ora s-a terminat am ieșit dar m-am tocat de Granger in drum spre ieșire.
  -Ai grijă pe unde mergi !
  -Tu ar trebui să ai grijă ! urlă ea la rândul ei.
  -Tu te-ai oprit în mijlocul drumului! i-am spus nervos.
  -Tu puteai să mă ocolești !
  -Taci odată, Granger!
  -Taci tu, Malfoy!
  -Încetați amândoi acum ! urlă Hagrid. Asta nu poate continua în felul ăsta. Aveți de petrecut un an împreună așa că v-aș sugera să nu mai țipați unul la altul și să încercați să vă tolerați măcar, cel puțin la ora mea !
  -Dar, Hagrid...
  -Niciun dar, Hermione! Diseară aveți amândoi detenție. Veniți la mine cu două ore înainte de stingere, spuse Hagrid.
  Hermione a plecat nervoasă și l-am văzut pe Hagrid făcându-mi cu ochiul.