"Nu o să-ți frâng inima"

918 32 3
                                    

Eram la masa de prânz. Harry și Ron tocmai au venit de la antrenament și când s-au așezat la masă am zis:
-Trebuie să ce spun ceva.
-Ce ? a întrebat Ron.
-Nu aici, am spus.
Am ieșit din sala de masă și am pornit înspre Hagrid. Lui Ginny și Luna le voi spune mai târziu. Când am bătut la ușă Hagrid a deschis și a zis:
-Nu mă așteptam să veniți. Intrați!
Ron, Harry și Hagrid s-au așezat jos dar eu nu aveam stare. Mă plimbam dintr-o parte în alta și toți trei mă urmăreau. Mă gândeam cum să le dau vestea.
-Mione, ce s-a întâmplat ? m-a întrebat Harry.
-E vorba de Malfoy, am zis.
-Ți-a făcut ceva ? m-a întrebat Ron.
-Nuu, am spus.
-Atunci? m-a întrebat Harry nerăbdător.
-Eu și Draco suntem împreună, am zis repede.
Am așteptat un răspuns de la ei dar tot ce făceau erau să se holbeze la mine.
-Asta e una dintre cele mai bune vești pe care le-am auzit, a zis Hagrid. Sper să vă țină și să fiți fericiți.
-Mulțumesc, am zis.
-Dacă tu ești fericit cu el n-am nimic împotrivă, a zis Harry.
-Da, sunt de acord cu Harry, a zis Ron.
-Mersi pentru susținere, am zis.
Faptul că sunt fericiți pentru mine și că mă susțin mă fac atât de fericită. Urăsc să le ascund chestii, având în vedere că sunt cei mai buni prieteni ai mei. Mă bucur că nu au zis ceva rău despre Draco pentru că urăsc faptul că persoanele îl judecă pentru trecut. El se poate schimba. Știu asta.
-Eu am să plec, am zis. Trebuie să le dau veștile și lui Ginny și Luna.
-Ok, bănuiesc că ne vedem mai târziu, a zis Harry.
-Pa, băieți ! Pa Hagrid ! am zis.
-Paa ! au zis toți trei la unison.
Am plecat de la Hagrid și am mers să le caut pe fete. Chiar sunt curioasă de reacția lor.
După ani și ani de căutare le-am găsit în sfârșit în bibliotecă.
-Hey, am zis.
-Hermione, chiar mă întrebam pe unde umbli, a zis Luna.
-Trebuie să vă zic ceva.
-Te ascultăm, a zis Ginny.
-Ok, am început eu. Eu și Draco suntem împreună.
-În sfârșit a recunoscut idiotul că te place, a zis Luna.
-De fapt, a zis că mă iubește, am ziz.
-Wow, astea sunt niste cuvinte mari, a zis Ginny ușor surprinsă.
Gândul la el m-au făcut să zâmbesc.
-Uită-te la tine ! a zis Luna. Radiezi de fericire !
-Suntem foarte fericite pentru tine ! a zis Ginny.
Le-am prins pe Luna și Ginny de mână și am zâmbit. Eram așa norocoasă să am așa prietene ca ele.
-Mi-a venit o idee trăsnită ! a zis Ginny. Ce-ar fi să mergem la o întâlnire triplă săptămâna viitoare.
-Dar Luna nu are cu cine să meargă, am zis.
-Cum nu are ? Cu Neville, a zis Ginny.
-Luna, te vezi cu Neville? am întrebat-o surprinsă.
-Da, a zis Ginny jenată.
-Și de ce nu mi-ai zis ? am întrebat-o.
-Păi, tocmai te-ai despărțit de Ron și nu vroiam să te deranjez, a zis Luna.
-Să mă deranjezi? Luna, cum poți spune asta ? Ești cea mai bună prietenă a mea.
Am decis să stau să mai vorbesc cu prietenele mele. Se pare că sunt multe lucruri de care nu știam.

Draco:

După ce toți au plecat din dormitor am scos o foaie de hârtie și un stilou. Vroiam să-i scriu mami mele o scrisoare.

Dragă mamă,
Ți-am scris să-ți spun că una dintre cele mai mari dorințe ale mele s-au împlinit: eu și Hermione Granger suntem împreună.
Sunt foarte fericit cu ea. Sper să înțelegi acest lucru.
Te rog, nu-i spune tatei nimic despre asta. El mi-ar interzice să fiu cu ea și nu cred că aș putea suporta gândul că va trebui să mă despart de ea.
Mi-e dor de tine! Te iubesc!
Cu dragoste,
Draco

După ce am terminat de scris scrisoarea am luat un plic și am pus-o înăuntru. Am pus ștampila și timbrul și i-am dat-o bufnitei mele și aceasta a plecat să o trimită mamei mele.
Azi am văzut-o pe Hermione doar la ore. Mi s-a făcut dor de ea așa că am mers să o caut. Și știam exact locul unde o puteam găsi: la bibliotecă.
În drum înspre bibliotecă am făcut un popas și am mers la una dintre sere.
Am furat un trandafir roșu din seră și am mers înspre bibliotecă. Pe drum am rupt țepii de pe tulpina trandafirului ca să nu se înțepe în ei.
Când am ajuns am găsit-o la o masă cu Ginny și Luna. Probabil că le-a spus despre noi, din moment ce sunt cele mai bune prietene.
M-am strecurat în spatele ei și i-am pus trandafirul în fața ei pe masă. În bibliotecă nu era nimeni în afară de ele deci zona era sigură.
-Draco, a zis ea fericită.
-Granger, doamnelor, am salutat eu.
Am sărutat-o pe Hermione și mi-am pus mâna în jurul umerilor ei.
-Noi o să plecăm, a zis Ginny.
Ea și Luna s-au ridicat de la masă. Ne-au salutat și au plecat.
  -Ce faci aici ? m-a întrebat Hermione.
  -Am venit să-mi văd iubita, am zis.
  Hermione a zâmbit. Ce am făcut să merite așa o fată ?
  -Vrei să mergem la o plimbare? m-a întrebat.
  -Da, am zis.
  Ne-am ridicat și am plecat din bibliotecă. Pe coridor am păstrat distanța și nu am vorbit de loc. Nu vroiam să se răspândească zvonuri.
  Când am ajuns afara am prins-o de mână. Am pornit înspre direcția lacului și am zis:
  -Hermione, te iubesc cu toată inima mea, dar trebuie să înțelegi că nu sunt genul care să-ți spună cât de norocos sunt că te am, chiar dacă sunt. Nu sunt genul care să-ți spună în fiecare zi cât ești de frumoasă, chiar dacă ești. Și clar nu sunt genul care să-ți spună în fiecare zi cât de mult te iubesc, chiar dacă o fac.
  -Știu, a zis Hermione. Dar nu trebuie să-mi că mă iubești pentru că știu asta. Îmi dau seama din faptele tale. Și faptele sunt mai importante decât vorbele. De exemplu trandafirul ăsta demonstrează faptul că mă iubești, chiar dacă nu ai folosit cuvinte. Și te iubesc pentru asta Draco !
  Hermione m-a îmbrățișat strâns și am știut, am știut că ea e fata cu care trebuie să mă căsătoresc.
  -Dar și tu trebuie să înțelegi un lucru, a continuat ea. Eu iubesc cu toată inima mea și o să te bat la cap în fiecare secundă când o să din împreună. O să te sărut și o să te îmbrățișez din minut în minut. Când vom fi despărțit o să-ți scriu în fiecare zi și o să mă comport copilărește în preajma ta. Și nu te speria Malfoy ! Nu o să-ți frâng inima !
  -Nici eu ție! am zis.
  Ne-am plimbat prin jurul lacului și am povestit. La un moment dat am întrebat-o:
  -Dacă ți-aș spune tot ce am făcut m-ai iubi la fel de mult ?
  -Eu nu te judec după trecut, a zis ea. Știu ce ai făcut, știu de ce ai fost în stare să faci. Dar știu cine ești acum, și  cine poți să fi.
  Când sunt cu ea simt că pot vorbi despre absolut orice. Simt că pot să-i spun orice și să am încredere că nu va spune nimănui. Nimănui nu i-am spus ce i-am spus ei. Nici măcar mami mele, deși mă înțeleg bine cu ea. Pentru că ea nu ar înțelege. Dar ceva îmi spune că Hermione nu doar înțelege ce spun, dar și simte ceea ce-i spun.
  -Draco, de ce nu reușeai niciodată să faci un patromus ? m-a întrebat Hermione.
  -Pentru că îmi trebuia o amintire frumoasă, am zis. Dar nu am avut una. Dar acum am.
  -Ce amintire ? m-a întrebat ea.
  -Amintirea primului nostru sărut.
  Ea s-a uitat la mine cu o față de cățeluș. M-a săturat și a zis:
  -Te iubesc atât de mult !
  Am sărutat-o din nou și am prins-o de mână. Acea atingere, atingerea ei. Niciodată nu am fost așa fericit din cauza unei atingeri.
  Iubesc atingerea ei. Iubesc parfumul ei. Iubesc vocea ei. Iubesc părul ei. Iubesc ochii ei. Iubesc râsul ei. Iubesc buzele ei. Iubesc tot ce este legat de ea. Iubesc să o iubesc.

  Hermione:

  Nu m-am gândit niciodată că voi primi un trandafir de la Draco. Și nu m-am așteptat niciodată că el se va deschide în fața mea. Știu că nu e perfect, nimeni nu e. Dar e ceva la el...ceva ce nu-mi dă pace. Ceva ce mă face să mă gândesc tot timpul la el. Ceva ce mă face să vreau să-l privesc în fiecare minut. Ceva ce mă face să îl vreau aproape de mine în fiecare secundă. Cred că tot timpul am avut această dorință în mine, doar că a fost ascunsă prea adânc.
  Știu că el mă face fericită. Știu că el mă face să mă simt iubită. Știu că el mă face să mă simt bine în pielea mea. Știu că el mă face să vreau să-i spun totul fără nicio ezitare.
  El e dorința mea cea mai mare.
  Timpul le care-l petrec cu el este cel mai prețios.
  Visele cu el sunt cele mai frumoase, și cele în care nu apare sunt coșmaruri.
  Ochii lui sunt marea mea preferată.
  Atingerea lui e atingerea mea preferată.
  Brațele lui sunt locul meu preferat.
  El e priveliștea mea preferată.
  El e tot ceea ce am visat vreodată.
  El e tot ceea ce îmi doresc.
  El e tot ceea ce iubesc.
  Poate că în alte vieți sau in alte lumi paralele noi nu existăm. Dar știu că în lumea asta da și vreau să o fac să fie cea mai frumoasă relație. O relație fără regrete, fără amintiri proaste. Dar acest tip de relație va fi și cel care o să-mi frângă inima. Pentru că un lucru știu: nimic nu durează la nesfârșit.
  -I-am spus mami mele că suntem împreună, a spus Draco rupând liniștea.
  -Ok, am spus. Ști, ești foarte norocos.
  -De ce ? m-a întrebat.
  -Tu ai o mamă căreia să-i spui totul, am zis tristă.
  -Tu nu ai ? a întrebat Draco.
  -Înainte de război le-am șters părinților mei amintirile cu mine. Vroiam doar să-i țin în siguranță. Dar acum...
  Am început să plâng. N-am mai vorbit cu nimeni despre asta.
  -Acum am realizat că aceea a fost cea mai mare greșală pe care am făcut-o. Am căutat cu dispere o vrajă dar nu găsesc niciuna care le-ar putea reda amintirile. Și îmi e așa de dor de ei. Dar ei nu își amintesc de mine. Și să știu lucrul ăsta mă distruge. Aș vrea...aș vrea să pot să dau timpul înapoi și să schimb ceea ce am făcut. Dar știu că e imposibil. Dar vreau să le spun cât de mult îi iubesc și vreau să le spun cât de fericită sunt cu tine! Și vreau să le spun cât de dor îmi e de ei, dar nu pot.
  Draco m-a îmbrățișat și eu mi-am așezat capul pe pieptul lui. El mi-a mângâiat părul și a zis:
  -Nu plânge, vom găsi o soluție. Îți promit că le vom reda amintirile părinților tăi.
  Chiar dacă cuvintele lui m-au liniștit lacrimile mele au continuat să curgă. Îmi era așa de dor de ei.
  -N-am mai spus asta nimănui, am zis. Ar fi fost prea greu pentru mine. Încă e, dar simt că trebuia să-i spun asta cuiva, pentru că poate durerea nu va mai fi așa de mare.
  -E complet normal să te doară, e normal să plângi. Dar nu e ok să ți nimic în tine, pentru că într-o zi te va distruge, a zis Draco.
  -Știu, am zis.
  Am rămas îmbrățișați pe malul lacului. Am vărsat lacrimi, am zâmbit. Am râs și am plâns. Dar am făcut toate astea împreună și asta e tot ce contează.
  
 

Toxic Love Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum