Toxic Love

"Nu o să te las să te îneci"

  Ies din sala de clasă și mă îndrept, alături de Ron și Harry, de bibliotecă.
  -De ce trebuie să mergi în fiecare zi la bibliotecă? mă întrebă Ron.
  -Ca să învăț, am răspuns. Chiar mă interesează viitorul meu.
  Harry și Ron au început să vorbească despre cât de greu a fost examenul de azi.
  Când am ajuns la bibliotecă ei s-au așează la o masă și eu m-am duc să mă uit după niște cărți. Mă îndreptam înspre rafturile cu cărți despre magia neagră și de pe un culoar iese Draco. M-am izbit cu putere de el și mi-am scăpat cărțile pe jos.
  -Ai grijă pe unde mergi, Granger.
  -Ugh, nu vreau să începem iarăși o cerată, am spus. Nu vreau să nu se mărească detenția.
  -În această privință ai dreptate, a spus Draco.
  M-am aplecat să îmi ridic cărțile. Când am vrut să o iau pe prima mână mea și al lui Draco s-au atins. Fiori de ieri seară mi-au cuprins tot corpul. Mi-am ridicat privirea și am întâlnit-o pe al lui Draco. M-am uitat în ochii lui și abia atunci am sesizat ce ochi frumoși are.
  Desprinsă parca dintr-un vis mi-am luat în grabă cărțile și am plecat. Înainte să ajung la masa la care stăteau Ron și Harry cineva m-a tras pe un raion cu volume de cărți despre lumea Încuiaților.
  -Pentru numele lui Dumnezeu, ce a fost asta ? mă întrebă Ginny.
Luna și Ginny stăteau în fața mea și arătau de parcă au văzut o fantomă.
  -Ce ? am întrebat confuză.
  -Toată chestia cu Malfoy, a spus Ginny.
  -Felul în care v-ați privit când mâinile voastre s-au atins, a completat Luna.
  -Nu a fost nimic, am spus.
  -A fost ceva, a spus Luna. Efectiv v-ați holbat unul la altul.
  -Nu-i adevărat! am spus ofensată.
  -Hermione, suntem noi, cele mai bune prietene ale tale, a spus Ginny. Ne poți spune totul.
  -Da, a spus Luna. Nu vom spune nimănui, promitem.
  La început am stat și m-am gândit dacă e ceva de spus. Și după am decis să am încredere în prietenele mele, până la urmă nu aveam cu cine altcineva să vorbesc despre asta.
  -Ok...
  Am luat o gură de aer și le-am zis :
  -Aseară, când am fost la Hagrid ne-a pus o vrajă să nu putem sta mai mult de 2 metri depărtare unul față de altul. Ne-a zis că putem pleca să facem ce vrem dar nu aveam voie să mergem la Hogwarts. Draco mi-a prins încheietura și a început să mă tragă după el. Problema e că atunci când m-a atins an simțit ceva...niște fiori...cum nu am mai simțit până acum și azi când mâinile noastre s-au atins am simțit aceași fiori. Și nu înțeleg de ce.
  Am respirat adânc și m-am uitat întrebătoare la Ginny și Luna care erau și mai șocate acum.
  -Hermione, să nu-mi spui că te-ai îndrăgostit de Draco Malfoy! a spus Ginny.
  -Nu, normal că nu ! am spus.
  -Hermione, fiorii ăia au însemnat ceva, a spus Luna.
  -Defapt cred că-i fost faptul că are pielea foarte rece, am spus. Acum dacă mă scuzați am de învățat.
  Am trecut pe lângă Luna și Ginny și am mers la masa la care stătea băieții.
  -Ți-a luat cam mult, a spus Ron.
  -Nu am putut găsi cartea care-mi trebuia, am spus și m-am prefăcut că citesc.
  Încercăm să mă concentrez pe citit dar singurul lucru la care-mi zbura gândul a fost la atingerea lui, la ceea ce au zis Luna și Ginny. Mă gândeam că poate ar trebuii să-i spun și lui Ron sau măcar lui Harry dar toată chestia asta era un pic ciudată, așa că am lăsat-o în pace. Am să-i spun, într-o zi.
  -Hermione, pari a abătută, a spus  Harry. Ce ai pățit ?
  -Harry, pot vorbi puțin cu tine ? l-am întrebat. Între patru ochi?
  -Desigur, Hermione !
  -Ne vedem diseară, Ron!
  -Ok, te iubesc! a spus Ron și m-a sărutată pe obraz.
  -Și eu ! am spus și am plecat în grabă.
L-am tras pe Harry cu mine până în fața clasei de lui McGonagall și l-am întrebat:
  -Pot să am încredere în tine ?
  -Normal, Mione ! a răspuns Harry.
  I-am povestit totul și la final i-am zis :
  -Sunt foarte confuză.
  -De ce ? m-a întrebat.
  -Harry, ești un ascultător bun, dar sperăm că poți să-mi spui tu.
  -Hermione, cred că...cred că începi să te îndrăgostești de Malfoy, a spus Harry.
  -De ce toată lumea zice asta ? Am întrebat exasperată.
  -Poate pentru că e adevărat, a spus Harry.
  -Nu îmi place de el. Nu pot să mă îndrăgostesc de o persoană ca el.
  -E adevărat, dar iubirea poate veni sub multe forme, a spus Harry. Poate nu îți dai seama de asta acum, dar în viitor vei descoperi ce simțit cu adevărat.
  -Ai dreptate, merj Harry. Doar... nu-i spune nimic lui Ron.
  -Ok, acum ar trebui să pleci pentru că ai cam întârziat la detenția ta.
  -Oo, nu !
  Am început să fug înspre Hadrig și când am ajuns Draco stătea în fața casei lui.
  -Am crezut că nu mai vi, a spus el.
  -Mda, am fost prinsă cu o chestie, am spus.
  Din casă iese Hagrid vesel.
  -Hermione, nu-i așa că e o seară frumoasă? Și foarte călduroasă, a spus Hagrid.
  Hagrid a făcut vraja și am murmurat:
  -Acum nu mai e.
  -Și vroiam să mă duc la lac să mă răcoresc puțin. Vreți să veniți? a întrebat Hagrid.
  -Nu am costumul de baie la mine, am folosit eu că scuză.
  -Ce contează? E noapte, nu te vede nimeni (în afară de noi), a zis Hagrid.
  -Ți-e rușine, Granger ? mă întrebă Draco. Crezi că nu am mai văzut fete în chiloți ?
  -Știi ce, Hagrid? Hai să mergem, am zis.
  Drumul înspre lac era destul de scurt dar parcă a durat o veșnicie până să ajungem. Când am ajuns Hagrid a pus două lanterne lângă o pătură.
  -Vai de mine! Am uitat mâncarea ! a zis Hagrid și a pornit înapoi înspre casă lui.
  Eu și Draco ne uităm unul la altul și începem să râdem.
  -Omul ăsta o să uite până și unde stă într-o bună zi, a zis Draco.
  Eu încep să râd și mai tare și în scurt timp aud și râsul lui pe fundal.
Draco își dă jos mantia și cămașa și își sufocă pantalonii.
  -Tu n-ai de gând să intri în apă, Granger?
  -Ba da, am zis cu ezitare.
  Draco a intrat și și-a luat greața. A început să înoate și a strigat :
  -Apa e bună ! Nu ști ce ratezi, Granger!
  Mi-am dat jos mantia, pulovărul, cravata și încet mi-am dat jos și cămașa. Când am prins curaj, mi-am dat jos fusta și m-am uitat în direcția lui Malfoy, care se uită la mine. Brusc am început să mă roșesc.

Draco:

  M-am uitat la ea. Razele lunii îi băteau pe față și părul îi stătea sălbatic în toate direcțiile. Era mai frumoasă decât luna, mai pură decât apa și mai prețioasă decât 1000 de diamante la un loc.
  Nu te poți îndrăgosti de ea, mi-a zis rațiunea.
  Dar e deja prea târziu, i-a răspuns inima.
  -Hai, Granger! am strigat. Noapte nu durează la nesfârșit.
  -Păzea că vin ! a strigat.
  A sărit în apă, și din cauze vrăjii a trebuit să se apropie de mine.

Hermione:

  M-am apropiat de el. Inima a început să-mi bată mai tare. Nu eram obișnuită să înot în lenjerie intimă. Dar ceva, ceva mă făcea să vreau...să vreau să-l ating. Să-i simt pielea fină.
  -Ce-i cu fața asta speriată? mă întrebă el.
  -Să zicem că mi-e frică să nu mă înec.
  -Nu te speria Granger, a spus el. Sunt aici să te salvez.
  Am rămas uimită. Dar eram mult mai liniștită acum.
  -Tu...tu m-ai salva pe mine ? l-am întrebat.
  -Da, a răspuns. Ce te face să crezi că nu aș face-o ?
  -Nu știu...
  Ca să rupă tăcerea care s-a așternut între noi, Draco m-a stropit cu apă. L-am stropit înapoi și așa a început bătaia.
  La un moment dat Draco a dispărut sub apă. Deodată simt cum cineva mă ridică și îmi dau seama că sunt în brațele lui Draco. Am simțit iar fiori în tot corpul și inima a început să-mi bată la atingerea lui. Acesta a început să înainteze înspre apa mai adâncă, in care el putea sta, dar eu nu.
  -Draco, ce faci ? l-am întrebat panicată.
  -Te ajut să-ți înfrângi teama, a răspuns.
  -Draco, nu pot sta în apa asta, am spus agitată. Tu ești cu 10 cm mai înalt.
  -Liniștește-te, Granger. Nu o să te las să te îneci.
  Într-un fel inexplicabil cuvintele lui m-au făcut să mă simt mai în siguranță. M-am dat jos din brațele lui și am încercat să plutesc. Când nu am simțit nimic sub picioarele mele m-am prins rapid de Draco. L-am strâns mai tare în brațe și am spus :
  -Să nu-mi dai drumul !
  -Nici n-aveam de gând, a răspuns.
În acel moment, când îl îmbrățișăm am simțit că plutesc, că nu există gravitație și că suntem doar noi doi. M-am desprins din îmbrățișare, dar am continuat să mă sprijin de Draco. M-am uitat în ochii lui, la buzele lui. El s-a apropiat încet, am fost așa aproape unul încât buzele noastre aproape s-au atins. La început am crezut că o să mă sărute, dar s-a îndepărtat de mine și a zis :
  -Nu ar trebui să face asta. Ai un iubit.
  Chiar contează ce ar trebui să facem și ce nu ? a întrebat vocea mea interioară.
  -Ai dreptate, am spus.
  -Hai să mergem, a spus Draco luându-mă în brațe din nou. A venit Hagrid cu mâncare și niște prosoape.
  Când am ajuns pe mal Draco a luat un prosop și m-a învelit. După am mâncat și am povestit cu Hagrid.
  Poate Draco nu e așa rău cum pare.
  E tot un Malfoy, mi-a spus rațiunea.
  Dar nu e că ceilalți, mi-a spus inima.