Toxic Love

"Nu-l pot lăsa singur"

  Eram în grabă înspre ora de poțiuni. Harry și Ron s-au trezit mai devreme dar eu am dormit până mai târziu.
  Când am ajuns toată lumea era acolo și profesorul Horace mi-a aruncat o privire urâtă.
  -Îmi pare rău că am întârziat, am spus.
  M-am dus repede la loc și Horace a zis :
  -Defapt, domnișoară Granger, ați ajuns la timp. Tocmai studiam o nouă poțiune. Te rog să vi și să ne spui ce poțiune se află în cazan.
  M-am ridicat și m-am dus lângă cazan. Am mirosit poțiune și m-am uitat la conținutul ei.
  -E amortentia, cea mai puternică poțiune de dragoste din lume. Mirosea diferit pentru fiecare persoană, în funcție de ceea ce îi atrage. De exemplu, eu miros iarbă proaspăt tăiată, pergament noua, mentă și...mere.
  Privirea mea și al lui Draco s-au întâlnit. Mirosul pe care l-am simțit era exact mirosul lui Malfoy. Dar de ce nu era mirosul lui Ron ?
  -Foarte bine, domnișoară Granger, spus profesorul Horace.
  -Hermione, mi-a șoptit Harry. Ron nu a băgat de seamă chestia cu mirosul fiindcă e concis că era mirosul lui. Dar eu am fost extrem de atent la tine și la Malfoy. Am văzut felul în care v-ați uitat unul la altul. Trebuie să-mi spui adevărul: îl placi pe Malfoy?
  -Nu, normal că nu, am spus. Îl iubesc pe Ron.
  -Cum spui tu, dar mai devreme sau mai târziu îmi vei da dreptate.
  L-am lăsat pe Harry să aibă ultimul cuvânt și am ales să nu mai spun nimic toată ora.
  La finalul orei toți ceilalți au ieșit dar eu am rămas și am mai mirosit odată poțiunea. Dar mirosul era același.
  Sper norocul meu Draco nu a rămas să vorbească cu mine. Ar fi fost prea ciudat. Sper doar ca mai târziu la detenție să nu pomenească de asta.
  -Hermione, vi ? mă întrebă Ron.
  -Da, am răspuns și am ieșit din sala de clasă.
  Ron m-a prins de mană și m-a întrebat :
  -Poțiunea mirosea a mine ? 
  -Exact ca tine, am mințit eu.
  Ron era fericit și gândul ăsta mă încânta, dar eu eram confuză. Nu eram îndrăgostită de Draco, eram îndrăgostită de Ron.
  Minți, a spus vocea mea interioară.
  Știam că mințeam, doar că nu vroiam să-i frâng inima lui Ron.
  Dar vrei să fi cu Draco, a spus din nou vocea.
  -Ești ok, Mione ? m-a întrebat Ron.
  -Da...
  -Pari tulburată. Sigur ești bine, iubito ?
  -Da, am avut un vis ciudat azi-noapte , nimic care să te îngrijoreze, am mințit din nou.
  Urăsc să îl mint pe Ron dar cum ar trebui să îi spun iubitului meu că încep să mă îndrăgostesc de cel mai mare dușman al lui ? Cum aș putea să-i spun că toate sentimentele pe care le-am avut pentru el au dispărut în van ? Toate astea erau prea greu de suportat până și pentru mine. Eu eram fericită cu Ron, sau cel puțin așa credeam.
  Ron este... păi Ron este Ron. Prostuț, mâncăcios. Ron tot timpul a fost la fel. Loial. Ceea ce nu era un lucru prea rău. Dar era și un pic plictisitoare relația cu el. Făcea tot timpul aceleași lucruri banale cum ar fi : uitatul la un film, picnicuri vara. Erau tot timpul aceleași cadouri : câte o carte, un buchet de flori. Nu e genul cel mai romantic, deși nu cred că ar fi rău dacă ar lua niște lecții.
  Oricum ar fi, ceea ce vreau să spun este că Ron nu este genul care să te facă entuziasmată când planifică o întâlnire sau care să te surprindă cu carouri. De aceea am știut că relația nu avea să dureze până la nesfârșit.
  -Hermione, a spus Ron trezindu-mă la realitatea.
  -Da ?
  -E ora de herboligie, a zis Ron. Știi că doamnei Pomona nu-i place când întârzie cineva la ora ei. Așa că ți-aș sugera să grăbim pasul.
  Eu cu Ton am inceput să mergem așa repede că aproape fugeam.
  -Harry unde e ? am întrebat.
  -Probabil cu Ginny, a zis Ron.
  Când în sfârșit am ajuns la seră Harry era deja acolo cu Ginny, Luna, Neville și Seamus.
  -Ron, mă duc să vorbesc puțin cu sora ta și cu Luna, am zis.
  M-am îndreptat spre Ginny și Luna.
  -Ok, a spus Luna. Toată chestia de la ora de poțiuni.
  -Știu, am spus exasperată. Știu, credeți-mă. Noroc că Ron nu a fost atent.
  -Nu s-ar fi terminat cu bine dacă era atent, a zis Ginny.
  -Deloc, am zis. Am avut noroc și cu faptul că Draco nu a vrut să vorbească cu mine după oră. Ar fi fost ciudat.
  -Vorbind de diavol, a zis Luna. E în colțul celălalt și se uită la tine Hermione.
  M-am uitat și l-am văzut. Mi-a făcut cu mâna și l-am salutat și eu, doar că mai discret. M-am uitat în ochii lui albaștri-cenuși. Am simțit că timpul se oprește în loc și că rămân fără aer. Băiatul ăsta îmi face ceva, dar nu știu ce. E ca un drog. 
  -Pământul către Hermione, a zis Ginny agitandu-și mâna în fața mea.
  -Da, Ginny ? am întrebat.
  -Nu te mai holbat la Malfoy, au zis Luna și Ginny în același timp.
  -Nu mă holbam, am zis.
  -Nuuu. Va sorbeați efectiv din priviri, a zis Ginny. Nu uita tot răul pe care l-a făcut. Nu e potrivit pentru tine. E un monstru.
  -De ce toată lumea continuă să zică asta ? am întrebat iritată.
  -Pentru că ăsta e  adevărul, a zis Luna.
  -Nu-i adevărat! Nu știți nimic ! am țipat.
  -Hei, ușor, Mione ! a zis Harry.
  -Scuze, am zis rușinată. Nu știu ce m-a apucat.
  Spre norocul meu exact în acel moment a intrat profesoara Pomona și toată lumea și-a îndreptat atenția asupra lecției ei.
  Ora a trecut greu și când am plecat Luna m-a întrebat :
  -Ești sigură că nu-l placi ?
  -Da, am spus. Foarte sigură.
  -Eu sunt de altă părere, a zis Luna.
  Luna s-a îndepărtat și eu am rămas în urma tuturor. Ron și Harry trebuiau să ajungă la antrenament pentru că azi aveau meci. Împotriva celor de la Slytherin.
  La gândul ăsta am înghițit în sec. Poate nu am fost pe deplin sinceră cu Luna. E un meci în care cel mai bun prieten al meu și iubitul meu joacă contra băiatul pe care-l plac.
  Probabil că niciodată nu o să recunosc că m-am îndrăgostit de Draco Malfoy.

  Când meciul a început m-am așezat în tribună și am urmărit cu atenție. Sunt surprinsă că cei de la Slytherin joacă cinstit pentru că de cele mai multe ori trișează.
  Gryffindor conduce.
  Slytherin a egalat.
  Gryffindor conduce din nou.
  M-am uitat la Draco care zbura, dar Ron era în spatele lui și a ajuns în dreptul lui. Rapid, că să nu observe nimeni,  l-a dezechilibrat pe Draco, care a picat de pe mătură.
  Cu viteza fulgerului am coborât scările și am fugit înspre Draco. Am fost prima care a ajuns la el, urmată de Hagrid, doamna McGonagall și alți profesori.
  Am îngenuncheat lângă Draco și am încercat să-mi dau seama ce îl doare.
  -Draco, an zis. Draco, uită-te la mine.
  Într-un final, Draco și-a îndreptat privirea înspre mine. L-am prins de mână, dar Hagrid a venit și l-a ridicat de jos. M-am ridicat și eu și l-am întrebat pe Hagrid:
  -Va fi bine ?
  Îngrijorarea mi se citea în glas și l-am văzut pe Ron uitându-se chiorâș la mine. I-am aruncat o privire urâtă și am continuat să merg alături de Hagrid la cabinetul medical.
  După ce am așteptat vreo jumătate de oră, Hagrid a ieșit din sală și a zis :
  -Va fi bine. Și-a fracturat o coastă și și-a scrântit puțin mâna stângă, dar va fi bine.
  -Mulțumesc, Hagrid, am zis.
  -Cu plăcere! Acum dacă mă scuzi, a zis Hagrid plecând.
  După câteva secunde apare Ron :
  -De ce ai plecat de la meci ? După ce l-ați dus pe Draco la spital am câștigat. Trebuia să vezi ce bine am jucat !
  -Ron dacă crezi că nu am văzut ce ai făcut te înșeli, am spus. Tu ești cel care l-am făcut le Draco să pice de pe mătură.
  -Hermione, vorbești prosti, a zis Ron.
  -Eu sunt cea care vorbește prosti ? am urlat. Ai făcut o faptă josnică, Ron. Sunt foarte dezamăgită de tine.
  -Zici că ești maică-mea, a zis Ron. Ei au trișat o grămadă in trecut. Am trișat și noi odată și eu sunt cel de care ești dezamăgită?
  -Da, Ron. Pentru că un adevărat Gryffindor nu trișează, am spus. Pur și simplu mă așteptam să fi cinstit.
  -Și eu mă așteptam să rămâi la meci, cu mine, nu să te duci la Malfoy.
  -Te așteptai să fug în brațele tale când Draco e rănit? am urlat.
  -O merita! a zis Ron.
  -Nu-i adevărat ! Tu ai fi meritat asta Ronald ! am țipat nervoasă.
  -Îți pasă de el sau de mine ? m-a întrebat Ron.
  -În momentul de față de el, am zis.
  -Foarte bine a spus Ron. Oricum nu am nevoie de tine. O am pe Lavender.
  Ron mi-a întors spatele și a plecat. Am intrat în în camera în care era Draco și m-am așezat la capul lui. În acel moment eram prea nervoasă ca să plâng, dar vorbele lui Ron m-au rănit.
  -Hey, am zis.
  I-am îndepărtat lui Draco câteva fire de pe față. Dormea. Probabil avea nevoie de odihnă. I-am luat mâna și i-am mângâiat-o încet ca să nu-l trezesc.
  Ceea ce a făcut Ron nu e corect. Acum ar fi trebuit să sărbătoresc cu ei victoria, dar vroiam să stau aici, cu Draco. Hagrid a amânat detenția pentru seara asta, având în vedere că Draco nu putea veni.
  După câteva ore a venit o asistentă și mi-a zis :
  -Orele de vizită s-au terminat. Îmi pare rău, dar va trebuii să pleci.
  -Nu aș putea rămâne aici peste noapte ? Vă rog, nu pot să-l las singur !
  -Cred că aș putea face o excepție, a zis asistenta.
  -Mulțumesc mult ! am spus. Vă rămân datoare.
  Asistenta a ieșit din cameră și eu m-am ghemuit lângă Draco. M-am învelit și i-am simțit mâna înconjurându-mi mijlocul. Mi-am pus capul pe pieptul lui și am adormit.
 

  Draco:

  Dimineață când m-am trezit primul lucru pe care l-am văzut era ea. Noaptea trecută când s-au pus lângă mine am crezut că visez. Dar acum, când îi simt respirația pe pieptul meu, când îi mângâi părul, știu că este real.