Toxic Love

"Cheamă-l pe Draco"

  În a doua și a treia zi te Crăciun am stat acasă la mine și abia în a patra zi am plecat înapoi la Hogwarts.
  Ron, Harry, Ginny, Luna, Lavender și Neville erau deja sosiți de mult înapoi. Ron și Harry mi-au povestit toată dimineața despre cât de frumoși și tari au fost dragonii din România și cât de tare s-au distrat când au călărit un dragon cu solzii aspri de culoarea focului.
  -Mă bucur că v-ați distrat, am zis.
  Luna mi-a zis că ea, Neville, bunica lui Neville și tatăl ei au jucat șah vrăjit toată noaptea și că au ascultat colinde de la un aparat al Încuiaților.
  -Se numește casetofon, am zis amuzată.
  Sunt conștientă de faptul că ei nu știu cum se numesc obiectele din lumea Încuiaților și că nici nu știu cum să le folosească, dar câteodată mă amuză chestiile astea.
  -În fine, a zis Luna. Tu cum ți-ai petrecut Crăciunul cu iubițelul tău?
  Luna mi-a dat un brânci în umăr și a rânjit.
  -A fost cel mai frumos Crăciun pe care l-am avut vreodată, am zis entuziasmată.
  Dar, entuziasmul mi-a pierit imediat când Ginny m-a întrebat de ce. Știam că trebuie să le spun adevărul despre părinții mei și despre tot. Am luat o gura mare de aer și i-am privit pe rând.
  -Ok, cred că vreți să stați jos, am spus cât de serios am putut. Trebuie să mărturisesc ceva.
  Toți s-au așezat și eu mă plimbam agitată dintr-o parte în alta. Când sala de masă s-a golit am început să mă ahit și mai tare. Am respirat adânc, mi-am limpezit gândurile și m-am gândit la cum să formulez totul.
  -Ok, am zis. Știți că anul trecut, înainte de război m-am dus să-mi văd părinții ?
  -Da, și ? a întrebat Ron.
  -De fapt, m-am dus să le fac o vrajă.
  -Ce vrajă? m-a întrebat Ginny curioasă.
  -O vrajă a uitării, am zis.
  -De ce ? m-a întrebat Neville confuz.
  -Ca să uite de mine, am zis repede.
  -Dar...dar nu ne-ai spus asta, a zis Ginny rănită.
  -Odată parcă ai menționat că dacă faci o vrajă de iertare nu mai există cale de întoarcere. Nu există o contra-vrajă, a zis Ron confuz.
  -Știu, am zis. Dar Draco a găsit o soluție.
  Ginny nervoasă s-a ridicat de pe bancă. Era roșie ca sângele la față.
  -Niciun "dar", Hermione ! a țipat ea. Suntem prietenii tăi de mai bine de 5 ani. Nouă trebuia să ne spui prima dată ! Nu iubitului tău, cu care ești împreună de 4 luni !
  Ron s-a ridicat și el și părea chiar mai nervos decât Ginny.
  -Are dreptate, a zis Ron iritat. Are foarte mare dreptate. Când mie sau lui Harry i s-a întâmplat ceva ți-am zis ! Tot timpul ai fost prima persoană care a aflat ! De ce noi suntem ultimii,  Hermione ?
  Acum toți s-au ridicat în picioare și Lavender s-a retras zicând că e ceva la care nu ar vrea să asiste.
  -Cum ai dat de Draco, ai uitat de noi, a zis Harry. Imediat ce ți se întâmplă ceva fugi în brațele lui, în loc să vi la noi, prietenii tăi !
  -Noi ți-am fost alături, a zis Luna mai calmă ca restul, dar tot pe ton de ceartă. Și ți-am fi fost alături și atunci, dar trebuia să ne fi zis.
  -Dar și tu mi-ai ascuns relația ta cu Neville ! am zis nervoasă. Și tu Ron, m-am întors cu fața înspre el. Tu ești cel care mi-a trădată încrederea cel mai tare ! M-ai înșelat !
  Șiroaie de lacrimi în curgeau pe obraji între timp ce ei se uitau la mine cu mânie și cu ură.
  -Nu vă comportați de parcă nu mi-ați ascuns niciodată nimic ! am urlat.
  -Dar nu ți-am ascuns ceva așa important! a zis nervoasă Ginny. Una e să te înșele cineva sau să-ți ascundă faptul că-i într-o relație, și una e să-ți ascundă cineva faptul că părinții ei nu-și amintesc nimic de ea și că în fiecare seară plângea până când "eroul" a sosit și i-a găsit leacul !
  -De ce nu mă lăsați să vorbesc ? am zis tristă.
  -Pentru că ai vorbit destul , a zis Ginny mânioasă. Acum e rândul nostru !
  -Știți ceva ? a zis Ron la un moment dat. Dacă ea vrea să-l aleagă pe Malfoy, treaba ei.
  Ron mi-a întors spatele și a plecat. După Harry și Ginny l-au urmat nervoși. Neville mi-a aruncat o privire dezaprobare și a plecat după ei. Luna s-a uitat la ei, s-a uitat la mine și după i-a urmat pe ceilalți.
  Îndurerată am început să fug. Fără să-mi dau seama mă îndreptam înspre casa celor de la Slytherin. Când am ajuns un băiat brunet cu ochii întunecați tocmai vroia să intre în casa celor de la Slytherin.
  Când m-a văzut s-a uitat confuz la mine și m-a întrebat :
  -Ce cauți aici?
  -Cheamă-l pe Draco, te rog, am zis.
  Băiatul a intrat înăuntru și peste câteva minute a ieșit Draco panicat. Când mi-a văzut fața îngropată în lacrimi și ochii roșii umflați fața i-a pălit. M-a luat de mână și m-a tras într-o sală de clasă pustie.
  M-am prăbușit în brațele lui Draco și el m-a susținut să nu cad. I-am prins gulerul bluzei cu mâinile și am început să plâng și mai tare. M-a strâns și mai tare în brațe și mi-a sărutat capul.
  -Ce s-a întâmplat ? m-a întrebat.
  -Eu...și...ceilalți...ne-am...certat, am zis printre suspine.
  Draco și-a dat seama despre cine vorbeam. Încet m-a așezat jos și s-a pus și el lângă mine. S-a sprijinit de perete și m-am cuibărit iarăși în brațele lui. Încet a început să-mi mângâie părul.
  -Nu...nu știu cum să te înveselesc, a zis el.
  -Doar îmbrățișează-mă strâns, am zis.
  -Cred că asta pot să fac, a zis Draco.
  Minutele au trecut și la un moment dat Draco a zis:
  -Nu mă pricep la chestiile astea, dar știu pe cineva care se pricepe mai bine ca oricine.
  Draco a făcut o vrajă și într-o clipă am ajuns în fața casei mele.
  Draco a bătut la ușă între timp ce-mi strângea mâna. Mama a deschis și când m-a observat ziceai că a văzut o fantomă.
  -Puiul lui mama, a zis ea.
  Am intrat înăuntru și m-am prăbușit pe canapea. Mama s-a așezat lângă mine și i-a făcut semn tatei să-mi aducă o pătură și un ceai. Avea ea un fel de a transmite astfel de chestii prin  limbajul corpului și tata înțelegea.
  -Ce a pățit ? l-a întrebat pe Draco.
  -S-a certat cu prietenii ei, a zis Draco.
  Mama m-a privit îndurerată și mi-a frecat umerii. Tata a venit cu pătura și acum s-a dus să facă ceai.
  -Eu...eu n-am știut cum să o liniștesc, a zis Draco ușor jenat. Așa că am adus-o la dumneavoastră. 
  Mama a încuviințat din cap. Pentru o secundă jur că s-a uitat la Draco cu recunoștință. Probabil că îi lipseau momentele în care să plâng pe umărul ei și ea să mă liniștească și să adormim pe canapea uitându-ne la comedii romantice. Nu prea am avut parte de multe momente din moment ce am fost plecată aproape tot timpul la școală.
 
  Draco:

  Domnul Granger a venit în sufragerie și m-a chemat cu el până în bucătărie. Urma alt discurs. Oricum cel de la Crăciun a fost scurt și la subiect.
  -Ai făcut lucrul corect, a zis acesta. Că ai adus-o la mama ei.
  -Mulțumesc, cred, am zis.
  -Dar trebuie să te avertizez, a zis domnul Granger. Dacă vreodată va veni acasă plângând din cauza ta jur că o să te găsesc și o să te omor cu mâna mea.
  -Vă promit că niciodată nu va veni la dumneavoastră plângând din vina mea, am zis.
  -Bun. Ști, fiule, când iubești pe cineva, sub inconștientul tău îi dai puterea de a te distruge, dar ai încredere că ei nu vor face asta niciodată. Și te asigur, Hermione te iubește cu toată inima ei. Felul în care se uită la tine trădează totul.
  -Știu, am zis singur pe mine. Și eu o iubesc. O iubesc de 7 ani. De când am văzut-o prima dată. Dar am știut că nu va fi niciodată a mea. Și când l-a ales pe roșcăvan am fost peste măsură de rănit. Cum ați spus și dumneavoastră, i-am dat puterea să me distrugă, și ea a făcut-o. Dar tot a fost persoană care m-a ajutat să-mi revin și care m-a ajutat să devin mai bun. Și tot ea e cea care-mi va frânge inima când va realiza că nu sunt potrivit pentru ea. Am încercat, și încă încerc să fiu tipul perfect pentru ea, dar cred că niciodată nu voi fi. Pentru că nimeni nu a cerut să-i spun povestea din perspectiva mea. Și credeți-mă, dacă aș face-o, nimeni nu m-ar mai privi că pe personajul negativ.
  -Ești un băiat bun, Draco. Și am încredere că nu o să-mi rănești fiica.
  -De ce ? am întrebat.
  -Felul în care vorbești despre ea, felul în care te uiți la ea. Și crede-mă că mi-a povestit toate chestiile pe care le-ai făcut pentru ea. Și îți sunt recunoscător că m-ai reunit cu fiica mea !
  Domnul Granger m-a bătut pe umăr și a plecat cu ceaiul înspre sufragerie. Când am ajuns Hermione stătea îmbrățișată cu mama ei și tatăl ei a început să caute un film. Am decis că era momentul să plec și să las familia să petreacă câteva timp împreună.
  M-am teleportat înapoi la școală și m-am dus direct la somn. Vroiam să sosească odată ziua de mâine că să pot să o văd din nou. Și poate să-i fur un sărut.