Toxic Love

"Poate... într-o zi"

  -Hermione, pari abătută, mi-a zis Ron dimineață. S-a întâmplat ceva, iubito ?
  -Nu, am răspuns repede.
  -Ești sigură ? mă întrebă Neville.
  Exact în acel moment a intrat Draco în sala de mese. Toți de la masa Gryffindor s-au uitat urât la el în afară de mine. Privirea mea și a lui Draco s-au întâlnit. Inima a început să-mi bată nebunește, dar Draco și-a luat privirea de la mine când l-a strigat unul din prietenii lui.
  -Hermione, a spus Ginny.
  -Ce ? am întrebat.
  -Trebuie să vorbim, acum, a zis Ginny.
  -De ce de fiecare dată când vreau să petrec timp cu iubita mea trebuie neapărat cineva să vorbească cu ea ? a spus Ron.
  -Nu o să plec pe veci, am spus.
  -Păi în ultimele zile, de când cu detenția nu prea stai cu mine, a spus Ron ușor iritat.
  -Sunt foarte ocupată cu școala și...
  -Și ce ? Nu poți să îți sacrifici 2 minute să vorbești cu mine ? m-a întrebat Ron nervos.
  Toată sala s-a uitat la noi. Ron s-a ridicat în picioare.
  -Nu înțeleg de ce te comporți așa, am răspuns.
  -Eu nu înțeleg de ce aseară când te-ai întors aveai părul ud și erai în culmea fericirii. Parcă spuneai că urăști să petreci timp cu Malfoy.
  Când a zis Ron asta m-am uitat la Draco. S-a ridicat de la masă și a ieșit din sală.
  -Acum mă spionezi ? am urla eu.
  -Te-am așteptat aseară, a zis Ron ridicând tonul. Dar tu, fiind așa distrată, nu m-ai observat. Era clar că seara ta a fost una bună și eu mi-am petrecut toată seara așteptându-te pe tine ca să te înveselesc când ajungeai de la seara ta "groaznică" pe care ai avut-o cu Draco.
  -De ce trebuie să-l implici și pe el in asta ? am întrebat dar am regretat imediat.
  Pe fața lui Ron se putea citi durerea, și Harry s-a uitat la mine cu dezamăgire.
  -Nu mai sunt important pentru tine ? a întrebat Ron.
  -Normal că ești, am spus.
  Am vrut să-i iau mâna lui Ron, dar el și-a tras-o.
  -Atunci demonstreaz-o, a spus Ron. Pentru că mie mi se pare că nu-ți mai pasă.
  Ron a plecat și eu m-am blocat. Nu puteam zice sau face nimic. Nu m-am certat cu Ron de când suntem împreună.
  Ginny a început să mă tragă după ea. Când a ajuns pe un coridor pustiu a spus :
  -Hermione, asta nu-i ok.
  -Ce? am întrebat nedumerită.
  -Dacă îți place de Draco, de ce nu te despărți de Ron ? a întrebat Ginny. Îi faci mai mult rău lui Ron așa.
  -Ginny nu-mi place de el, am spus.
  -Știm amândouă ce ai zis, a spus Ginny.
  -Asta nu înseamnă nimic, am spus. Nu știu de ce trebuie să-l implice pe Draco.
  -Pentru că e gelos. Și ieri a vorbit cu Harry. A spus că crede că îl înșeli.
  -Asta-i cea mai mare prostie, am zis.
  -Te înșeli, a spus Ginny dezamăgită. Cea mai mare prostie e că nu vrei să vezi adevărul. Ești îndrăgostită de Malfoy.
  În acel moment mi-am amintit de Draco. 
  -Apropo de el, am spus. Trebuie să plec.
  Am început să fug Și să-l caut pe Draco. Am întrebat o groază de persoane unde e. Crab a spus că Draco e lângă lac și că vrea să fie singur.
  Am început să fug înspre lac și când am ajuns l-am văzut stând în picioare în fața lui.
  -Draco...
  -Nu începe, Granger.
  -Draco ceea ce a spus Ron, nu-i adevărat.
  -Și ai vrea să te cred ? a întrebat Draco.
  -Da.
  -Apropo de Ron, nu ar fi trebuit să mergi la el și să-ți ceri scuze și să-i zici cat de mult îl iubești ? Pentru că clar ți mai mult la el decât la mine.
  Acela a fost momentul în care nervii mei au ajuns la cote maxime.
  -Logic că țin mai mult la el, am urlat. El e iubitul meu ! Și tu ? Tu ești un monstru fără inimă !
  -Deci eu sunt monstrul acum ? Să-ți amintesc că puteam să te las să te îneci. Dar nu am făcut-o.
  -Și eu să-ți amintesc că puteam să te sărut și n-am făcut-o ? i-am spus.
  Atunci am înțeles. Nu era un monstru. Dar eram prea nervoasă și nu mi-a păsat atunci.
  -Ron e iubitul meu și e normal să țin mai mult la el. Nu înțeleg de ce ești așa gelos ! am urlat.
  -Nu ai înțelege dacă ți-aș spune, a zis Draco.
  El și-a ridicat privirea și i-am văzut ochii plini cu lacrimi.
  -Nu o să înțelegi niciodată, Granger ! a urlat Draco nervos.
  La final când mi-a zis numele vocea i s-a frânt. Draco a plecat nervos și l-am văzut pe Harry venind încoace. Am început să plâng și când Harry a venit l-am îmbrățișat strâns.
  -Ron e doar puțin supărat, o să fie bine, a spus Harry. Va trebuii doar să-ți ceri scuze de la el.
  -Ok, atunci. Să mergem, am zis.
  Mi-am șters lacrimile și am pornit înspre Hogwarts.
  Harry m-a condus până la Ron care stătea pe trepte. M-am așezat lângă el și strâns mâna.
  -Ron, îmi pare extrem de rău. Am greșit și îți promit că nu se întâmplă nimic între mine și Draco. Aseară am mers cu Hagrid la lac și am înnotat si m-am simțit bine, dar nu din cauza lui Malfoy. Te iubesc și niciodată, dar niciodată să nu te îndoiești de asta.
  Fața lui Ron s-a luminat și a afișat un zâmbet larg.
  -Și eu te iubesc, Mione ! a spus Ron.
  L-am sărutat și am stat acolo și am povestit, până a venit vremea detenției.
  -Cred că ar trebuii să plec, am spus. Nu trebuie să mă aștepți, mâine e o zi grea și ai nevoie de odihnă.
  -Ok, atunci.
  M-am ridicat și am plecat fără chef la Hagrid.
  Când am ajuns Draco nu era încă acolo.
  -Seara bună, Hermione ! Hai înăuntru, a zis Hagrid.
  -Hey, Hagrid.
  -Am auzit tot ce s-a întâmplat azi dimineață, a zis Hagrid. Și v-am auzit și pe tine și Draco certându-vă.
  -Ce ai auzit ? l-am întrebat panicată.
  -Din păcate, totul.
  Am înghițit în sec.
  -Se pare că Draco întârzie, a spus Hagrid.
  -Da...
  Chiar atunci Draco a intrat pe ușă și s-a așezat jos.
  -Fă odată vraja. De-abia aștept să se termine detenția și să nu mai trebuiască să petrec timp cu ea ! a zis Draco dezgustat.
  -Nici mie nu o să-mi pară rău că s-a terminat, am zis.
  -Vedeți voi, a început Hagrid. Va trebuii să vă măresc termenul cu 3 zile. Asta înseamnă că abia săptămâna viitoare veți fi liberi, asta dacă nu vă mai certați până atunci.
  Eu și Draco am tăcut. Încă o săptămână de chin. Hagrid a făcut vraja și am regretat că am mers după Draco atunci.
  -Putem sta cu tine astăzi? am întrebat.
  -Îmi pare rău, dar am niște trebui de rezolvat, a răspuns Hagrid.
  Am oftat și Draco a zis :
  -Nu vreau să merg nicăieri cu ea.
  -Dar ești obligat, a spus Hagrid. Acum va trebui să plecați. Distracție plăcută!
  Eu și Draco am plecat în liniște casa lui Hagrid.
  -Unde mergem acum ? am întrebat.
  -Nicăieri, a răspuns Draco. Vom rămâne aici și vom aștepta să se întoarcă Hagrid.
  Eu nu am zis nimic și m-am așezat pe o piatră. Ceva nu e în regulă cu Draco. O pot simți. Ieri era altfel. Ieri era...fericit. Și în cap aveam doar vorbele lui "nu vei înțelege niciodată". Ce nu voi înțelege?
  -Am înțeles un lucru, Granger, a spus Draco. Noi doi nu vom reușii niciodată să ne înțelegem.
  -Poate... într-o zi, am răspuns.
  Draco nu a mai spus nimic. La un moment am rupt tăcerea și am zis :
  -Îmi pare rău...pentru ce am zis mai devreme. Nu ești un monstru. Am fost nervoasă și mi-am descărcat nervii pe tine. Mă poți ierta ?
  -Da, te iert. Eu...eu am făcut multe greșeli în trecut, de care nu sunt mândru, și eram nervos tot timpul. Nervos pentru ceea ce am făcut. Nervos...nervos pe tatăl meu. Sunt multe chestii pe care tu...pe care nimeni nu le cunoaște și nimeni nu le va înțelege. Sunt chestii pe care nici eu nu le înțeleg. Știu doar că am fost un fraier.
  Draco s-au oprit și m-am uitat la el. Plângea.
  -Hei, e ok, am zis.
  -Nu, Granger nu e ok. Nu e ok să-ți zic ție toate astea. Nu e ok să plâng în fața ta.
  -De ce ? am întrebat.
  -Pentru că...pentru că toți, inclusiv tu,  mă consideră rău și toți vă așteptați să fiu așa și în continuare. Dar v-ați gândit vreodată că... că poate eu nu am vrut să fiu așa ? Nu ! Pentru că v-au păsat doar de greșelile pe care le-am făcut. Dar nu v-ați gândit la ceea ce simt sau...sau dacă am avut de ales. Pentru că îți zic ceva : nu am avut ! Trebuia să fiu  persoana care va așteptați voi să fiu ! Persoana care se aștepta tata să fiu !
  -De ce ? am întrebat.
  -Pentru că vroiam să-l fac mândru. Măcar odată, vroiam să fac pe cineva să fie mândru de mine. Pentru că toată lumea era dezamăgită de mine, inclusiv tata. Nimeni nu m-am întrebat vreodată ce vreau sau de ce am nevoie. Și nimeni nu m-a întrebat cum sunt. Pentru că eu eram doar un copil naiv care avea să urmeze toate instrucțiunile, pentru al face pe tatăl său mândru.
  Draco s-au ridicat și la fel am făcut și eu. Mi s-a făcut milă de el.  L-am îmbrățișat și i-am șoptit:
  -Eu nu te consider o persoană rea.
  Poate, într-adevăr, Draco Malfoy nu este așa de rău cum pare. Este doar un băiat care are nevoie de ajutor, sprijin, dar cel mai important de cineva care să-l iubească.