În mintea mea, PE PATUL TĂU +16

Capitolul 11 Love and Pace CAPITOL FINALIZAT

,,Există doar o singură ecuație în iubire : Să iubești și să fii iubit, să oferi și să primești căldură"

Hei, sunt tot eu doar că acum sunt puțin mai diferit, mai rece pe o parte, mai blând și iubitor pe cealaltă parte. Mie frig hâț

Ști când ești prea singur, nu primești căldură, nu te ține nimeni în brate, nu-ți oferă nimeni mediul ala călduros, doar dacă ți-l oferi singur făcând mai cald în încăperea în care stai, dar nu e suficient...

Ce e bine e că ascult aceeași muzică. am rămas pe rap oltean clan baby. hahaha/

Am plecat din țară de mult, am pierdut orice contact cu cei de dinainte. Dar e bines, am prieteni noi, trăiesc diferit, munca e nasoală, nu ești respectat însă dacă ești băiat deștept sau fetiță cu capul pe umeri (merge asta? Fetită în contextul ăsta? ...) I dont know.

Te poți descurca, important e să vrei să te miști în societatea în care trăiești, mici contacte, mici afaceri sau simplu spus Bussines.

Dai/primești noutăți din zona, ești implicat în ceva, fie că te duci zilnic să-ți iei cafea,automat te implici în ceva, se creează o legătură, se numește Bussines iar în același timp creezi o legatură cu persoana respectivă.

Fiind într-un alt mediu, automat am alte condiții însă am și alte mici dificultăți. Totul nou/ prieteni noi/ provocări noi/ iubite noi..

*Totul nou, dificil și foarte foarte complicat. Tu din tară vi cu un anumit conținut de informații, un bagaj al tău personal... Ei bine acel bagaj nu e neapărat cel mai potrivit pentru un mediu bine educat în primul rând vorbesc de oameni, oameni.. Nu te uita strâmb/

*Prieteni noi. Tot Românii îți dai seama, se știe! hahaha/

Dar e un pic diferit... Ideea e ca având nevoi, căutând răspunsuri, întâlnind alți oameni, creezi legături, prietenie prietenie nu prea mai există, în lumea modernă, în lumea matură... Nu sunt toți pe afară când ești și tu pentru că au altă treabă.. Ore suplimentare, familie, soție/soț, copii...

*Provocări noi

Să-ți cauți chirie e o provocare, să înveți limba să te poți descurca la magazin e o provocare. Supermarketuri... Știu boss, dar du-te la postă... E tot magazin/

*Iubite noi......... ,,Dă-te că-mi iau avânt" Nasol tatii/  of... Femeile sunt complicate dar frt o dată ce au ieșit din tară, devin cu totul altfel, cu cât are mai mult timp liber, cu atât devine mai complicată...

Nu va supărați acum pe mine, vă rog... Deja simt tensiunea, dar ăsta e adevărul, nu-s nebun, doar că e o diferență majoră între aceste medii, de la aceea tu, plină de prieteni, plină de viată... ajungi într-un mediu în care oamenii se uită urat, în care nu cunoști pe nimeni, în care oamenii și copii stau în casă.../

Pe unii bărbați asta îi întărește, îi dezvoltă, dar îi face mai reci...

De aceea a apărut femeia, să-l încălzească pe bărbat, să-i încălzească sufletul. Când doi se îmbrățișează formează un întreg. Fie că e vorba de iubit/iubită, mamă/copil, nepot/bunic/bunică. Prin îmbrățișare corpul tău degajă căldură.

Ah, să revin.../

Spuneam că mi-e frig... Să v-ă povestesc cum am ajuns aici..

E o poveste lungă dar merită, e o poveste adevarată de dragoste, una cu gust de miere, dar și cu gusturi mai altfel...O poveste în care am simțit Crăciunul, am simțit apa, am simțit femeia perfectă, însă am simțit și dezamăgire... O poveste în târgul de Crăciun, dar și o poveste dramatică, în care unul la final rămâne rece dar pe interior...

Cea mai frumoasă seară și zi din viata mea trăită până acum, o seară perfectă, în care se simțea cu adevărat spiritul Crăciunului, dar a fost la modul ăla mișto, pentru că era totul închis, aveai intimitate, era un orășel în miniatură dar gol... Iar Domnișoara mea frumoasă a fost plină de viată, având intimitatea necesară, a făcut 1000 de poze, am devenit exact cum suntem cu adevărat în prezența Crăciunului.

E vorba de conexiune, e vorba de atenție, e vorba de a fi lângă aceea persoană de lângă tine.

Orășelul era plin de căsuțe din lemn, plin de covoare roșii, un pom de Crăciun imens, ce atârna peste un pârâu, iar acel pârâu forma o cascadă de câțiva metri... Un peisaj de poveste, în care peste tot atârnau globuri aurii și albe, pană și felinarele erau pe stil vechi, erau din poveste, povestea a doi oameni îndrăgostiții ce își trăiesc basmul. Ce se privesc, ce se sărutau pe grabă, deoarece erau prinși în magia Crăciunului.

O seară minunată, așa a fost și așa o voi numii. O seară în care, am ras, o seară în care grijile au dispărut, o seară în care toți oamenii din viețiile noastre pur și simplu dispăruseră și eram doar eu cu ea. Domnișoara care a imortalizat fiecare glob... În jurul orei 21 ajunsesem în orășel, iar pe la 22:30

am făcut ultima poză cascadei și am plecat, nici unul nu avea chef să mergem acasă. V-am prins, știu ce gândiți, v-am obișnuit prost/ Așa că ne-am mai plimbat, am luat-o pe cărarea cea veche ce ducea spre castelul din munte. În timp ce am făcut câțiva pași în spre castel, amândoi ne-am întors privirile spre orașel, ne-am privit reciproc și ne-am sărutat.

La mijlocul acelei cărări, ne-am oprit și am fumat o țigară, fiind la înălțime, se putea vedea o parte a orașului... Aceea cărare ne-a dus pe drumul de lângă râu și am decis să ne plimbam puțin pe lângă apa, poteca era slab iluminată, râul era imens de lat și de lung, pe partea cealaltă a malului se vedeau luminile unui Hotel.. Pe acel drum, am vorbit despre noi, am povestit, ne-am spus dorințele, ne-am spus problemele, am fost unul lângă celălalt, dar se făcuse târziu și am decis să mergem spre casă. în timp ce ne îndreptam spre casa, am decis să mai facem un mic popas, am condus până în vârful dealului și ajunși acolo, am văzut orizontul, am văzut orașul de la altitudine, am văzut alte dealuri mai mari, am văzut văile, am văzut râul, ne-am ținut în brate, am fost acolo amândoi, prezenți, cam înghețați pentru că bătea vântul acolo sus însă îmbrățișați, parcă acel vânt devenise puțin mai suportabil, puțin mai ușor de ignorat.

Drumul spre casă, a fost unul liniștit, am ascultat amândoi muzică, ne țineam de mană. Aveam șofer bă, nu te grăbi cu procesul verbal clar?/ Am dus-o acasă și a rămas să ne vedem mâine zi.

Mâine zi, eu avusem putină treabă de dimineață, ea era preocupată cu pregătirile și urma ca după ce ne terminăm treaba să ne vedem la o cafea. Între timp îmi venise majoritatea cadourilor pregătite pentru familie și după ce le-am ridicat, m-am dus la ea. Nu terminase încă treaba însă am insistat să ne vedem. Nu fusesem la ea niciodată de dimineață, nu am văzut-o niciodată așa... Se vedea pe ea că e obosită însă avea un șarm aparte, era splendidă și puțin transpirată pentru că făcuse curățenie, era atât de prinsă în cea ce făcea încât a uitat complet că și-a făcut cafea, cât timp am stat la ea, mi-a făcut și mie o cafea, a făcut... A pornit aparatul, mi-a pus zahăr, a pus ceașca și ia dat drumul, dar a plecat pentru că uitase ceva și am rămas singur în bucătărie. Ei bine acel aparat nu se oprea singur, iar când am văzut că din aparat curge numai apa, m-am ridicat și am văzut că am ceașca plina, am oprit aparatul și în același timp o strigasem să vină să mă ajute. A venit râzând, mi-a aruncat puțin din cafea și m-a întrebat cum vreau cafeaua... Mereu îmi spunea cum bea ea cafeaua, mereu când era la mine îi făcusem cafea, însă niciodată nu am văzut cum și-o face singură iar fiind la ea, am zis că e momentul să încerc cafeaua făcută de ea, exact cum îi place ei și mi-a făcut. A aruncat trei sfert din cafea, a pus lapte până era să de-a pe margini, mi-a mestecat și a fost gata. A fost cafeaua perfectă descrierii ei, cafea cu o tonă de lapte și o tonă de zahăr. O cafea cu miere. A fost cea mai bună cafea pe care am băut-o vreodată. A fost o dulce!

Și asta a fost povestea cu miere, o poveste de dragoste, scurtă dar intensă.

În povestea plină cu nasoale nu am să intru, cu toții greșim, unii greșesc mai mult, alții mai puțin, nu suntem perfecți dar vreau sa închei cu un citat.

,,Înger Îngerașul meu, de te prind îți dau croșeu"