My protector (Zayn Malik)

Capitolul 39

        

        Alexis Price

     

        

         Maine era ziua cea mai crunta din an. 21 ianuarie.Era ziua din an, pe care o uram cu pasiune.In fiecare an, incercam s-o tratez cu indiferenta, dar nu reuseam.Toata lumea isi asteapta ziua de nastere cu nerabdare, chiar daca avanseaza in varsta, nu conteaza.Insa pentru mine, nu era asa.N-o uram pentru asta, ci din alt motiv. Mama, mi-a fost luata intr-un mod, brutal, de langa mine.Cu fiecare an ce trece, realizez ca, pe parcursul anului ce tocmai trecuse, ma minteam, spunandu-mi c-am trecut peste.Insa, cand ziua asta venea, o luam de la capat.Nu e de-asteptat sa treci rapid peste, dar in cazul meu, e diferit. De opt ani, nu sunt capabila sa ma pot dezvinovati.Cei din jurul meu, m-au consolat cu ideea ca, nu eu am fost la volan, insa, eu fusesem cauza pentru care ea se grabea, trebuia sa ajunga la mine, dar n-a mai ajuns.Alta vorba, 'Asa a fost sa fie.' Pff, sigur. Am luat 4. Asa a fost sa fie. Ei bine, nu e chiar asa. N-am invavat, deaia am luat 4. 

        Cu toate astea, sper, ca in fiecare an de altfel, sa pot da drumul vinovatiei asteia pe care o simt. Fata de anii trecuti, sunt mai increzatoare. Sunt mai putin agitata si nervoasa. De ce? Pentru ca, anul asta a inceput altfel. Am ceva in plus. Ceva, sau mai bine zis cineva, ce m-a facut sa realizez ce n-am mi-a lipsit pana la el. Zayn.

        Zayn. Prima data bodyguard, dusman de moarte, prieten, prieten cu beneficii si in final, iubit.Ma simt ca in situatia in care, trebuie sa treci pirn nu stiu cate stagii, sa obtii ce vrei, sau sa-ti dai seama ce vrei, de fapt. Asa am fost si noi, insa am stiut totusi de la inceput, ca avea sa aibe un rol important in filmul, numit viata mea.

Trebuie sa recunosc, si-a jucat bine rolul inca de la inceput. De ziua lui, pe langa faptul ca el implinise 24 de ani, relatia noastra facuse trei luni. Pare putin, insa, au fost cele mai semnificative trei luni din viata mea.Maine, faceam 19 ani, si speram ca dupa atatia ani, sa scap de greutatea ce atarna de inima mea.Putin aveam eu sa stiu, cum avea sa decurga ziua de maine.

        Momentan, eram pe canapea in living, cu pretextul ca, citeam ceva.De fapt, incercam sa aflu ce tot vorbea Zayn la telefon, de vreo trei zile incoace. Majoritatea timpului, nu mai asta facuse. Daca nu vorbea, se uita nerabdator la el, de parca avea sa explodeze.Am pus pe seama faptului ca, are legatura cu tata, insa, ceva imi spunea ca nu era asa.Era 23:30, iar el vorbea la telefon in bucatarie.Parea ca se certa cu cineva, cel putin asta intelegeam de unde stateam.Daca ma apropiam prea mult, si-ar fi dat seama ca-l urmaresc.Bineinteles, ca de fiecare data, il subestimam.

-Ce faci aici?Nu te-ai culcat inca?Vocea sa, m-a facut sa-mi ridic capul din carte.M-am uitat la el inocenta, aratandu-i cartea.

-Serios?Ce citesti?Ma intreaba, incrucisandu-si bratele la piept.M-am uitat la coperta cartii, ca sa observ, pe langa numele cartii pe care nu-l puteam deslusii, c-o tineam cu susul in jos.Subtila miscare, Alexis.Subtila.

Pana s-apuc sa zic ceva, el deja era in fata mea, smulgandu-mi cartea din maini, apucandu-ma de solduri, aruncandu-ma peste umarul sau, jucaus.

-Zayn! Am scancit, agatandu-ma de el, ca o pisica. A urcat scarile cu mine asa, ajungand pana la urma in camera mea, intinzandu-ma usor pe pat.

-Bine, bine, poate nu citeam.Mi-am dat ochii peste cap.Totusi, cu cine naiba tot vorbesti atat la telefon?Zilele astea, mai ca nu l-ai tinut de gat.

 Si-a muscat buza de jos, de parca tragea de timp.

-Nimic important. Telefoane de pe la firma, chestii nesemnificative, nu-ti fa griji.Deschid gura sa zic ceva, insa ma taie imediat, presandu-si buzele de-ale mele, intr-un sarut dulce si inocent, apucandu-ma de obrazul drept.