My protector (Zayn Malik)

Capitolul 10

Alexis Price

        Dupa mica discutie pe care am avut-o cu Harry, eram mai mult decat determinata sa vorbesc cu Zayn.Adica, eram 'prieteni', prietenii vorbesc si incearca sa se inteleaga reciproc, incearca sa fie acolo pentru ei.Asta aveam de gand sa fac.Aveam de gand sa-mi calc pe orgoliu si sa incerc sa vorbesc cu el, poate o sa-l fac sa se deschida.

        Eram la ultima ora.Matematica.Profesorul nu venise, iar eu ma uitam absenta pe geam.Cand, am vazut o masina familiara parcand in fata liceului.Exact.Zayn.Wow, chiar nu glumea cand spunea ca vine cu o ora mai devreme.Cel putin, intercatiile noastre nu ii afecteaza spiritul muncitoresc.Ora s-a terminat, mi-am luat la revedere de la Abby si Hharry, insa nu inainte ca Harry sa-mi spuna ceva.

-Succes.Vei avea nevoie.Spune, si zambeste, dezvaluindu-si gropitele.Am cei mai buni prieteni.

Dupa asta, am iesit din liceu si m-am indreptat spre masina.M-am urcat, si i-am aruncat lui Zayn o privire.Era cu o mana pe volan, iar pe cealalta o avea la tampla, sprijinindu-si capul.Era intr-o gandire asa adanca, pentru ca nici nu m-a observat in masina cand am dat sa-mi pun centura.Ochii nostri s-au intalnit, blocandu-se pentru cateva secunde, apoi am dat din umeri usor, asteptand sa porneasca.

Drumul spre casa a fost tacut, ca toata saptaman de altfel, si abia asteptam sa ajungem ca sa pot sa vorbesc cu el.Eram putin nervoasa, de cum va reactiona, dar n-aveam de gand sa dau inapoi.O sa vorbeasca, fie ca vrea, fie ca nu.

        Am ajuns acasa, am intrat pe usa, iar el deja urca sus, fara sa zica ceva.Lasul.Am urcat si eu sus, m-am schimbat in niste colanti negri si un maieu albastru, bucuroasa cel putin ca azi u trebuie sa merg la servici.Asta mai lipsea.Dupa asta, am m-am dus in camera spre camera lui Zayn.Am stat in fata usii, probabil cateva minute, pana cand sa bat.Inca dezbateam daca sa fac, sau nu asta.Dar trebuia asa ca, am luat o gura mare de aer si am batut.Am asteptat vreo cateva secunde, apoi cand am vrut sa bat si a doua oara, usa s-a deschis.

-S-a intamplat ceva?A intrebat.Wow, a spus o propozitie intreaga.Doamne, mi se pare mie sau evoulam?Privirea mea s-a plimbat usor pe el, de sus pana jos, observand ca nu se schimbase.Duap ce am menajat sa-mi iau privirea de ep corpul, privirea mea a intalnit-o pe a sa.

-Trebuie sa vorbim.Am spus, oftand apoi la finalul porpozitiei.El ma privea atent, ochii sai find asa de reci incat nu m-am putut abtine sa nu tremur pe dinauntru.

-N-avem ce sa vorbim.A spus dupa o vreme, cu o voce asa de joasa si ordonatoarea, incat abia daca mai aveam curajul sa spun ceva.A dat sa inchida usa, dar am impins-o.Doi pot juca jocul asta, Malik.

-Oh, ba eu cred c-avem, nu crezi?Am spus si eu, pe un ton la fel de ordonativ.El si-a dat ochii peste cap si mi-a dat voie sa intru.Se pare ca pana acum ma descurcasem bine.Acum venea partea mai grea.Am inspirat adanc si mi-am mai calmat emotiile.

-Zayn, saptamana trecuta am hotarat sa fim prieteni.Saptamana asta, numai prieteni n-am fost.El am privea atent, cu mainile incrucisate la piept.Am facut un pas spre el si am continuat.

-Uite, imi pare rau daca te-am suparat, si nu incerca sa negi, pentru ca acum stiu ca am atins o coarda sensibila si-mi pare rau, dar n-am stiut.Dar, vreau sa vorbesti cu mine.Vreau sa incerc sa te inteleg si de ce nu, sa si reusesc  pentru ca, crede-ma poti foarte confuz uneori.Vreau sa stiu ce te supara, ce te face sa fii asa...Zayn, sa te cunosc mai bine, pentru ca...asa fac prietenii, nu?Dupa micul meu, discurs pe care i l-am dat si pe care n-am avut habar de unde l-am scos, am asteptat sa zica ceva.