My protector (Zayn Malik)

Capitolul 34

       

        Zayn Malik

        Eram treaz de pe la 9, iar cand vazusem imprejurimile camerei, realizasem ca eram acasa.Acasa.Doamne, imi lipsise al dracului de mult locul asta.Uitandu-ma apoi in dreapta mea, am vazut fiinta ce facea ca totul sa fie de-un infinit de ori mai bine.Alexis.Era cufundata intr-un  somn adanc si linistit, stand aproape calare pe mine.Am zambit larg, mangaind-o usor, simtind cum inima o lua razna, de la atata bucurie.Nu numai ca eram acasa, dar mai aveam langa mine, persoana care insemna totul pentru mine.Persona care m-a iubit, chiar si cand eram acel om, cu inima de gheata si fara sentimente.Probabil, de fapt, mai mult ca sigur par un ciudat, pentru ca, de cand m-am trezit, o tot privesc si privesc, si nu ma satur.De aproximativ, o ora si jumatate.

Incerc sa analizez fiecare lucru, ce-o face sa fie atat de frumoasa, incat iti taie respiratia.Pe langa faptul ca m-am pierdut in detaliile ce-i alcatuiesc infatisarea, mi-am dat seama de-un lucru.M-am uitat la ea de-o ora si jumatate, inca o mai fac, ma voi tot uita si realizez ca mereu ma uit ca si cum o vad pentru prima oara.E ca si cum,  descopar ceva nou, cu fiecare privire.Da, cu siguranta sunt un ciudat.Dar ciudatul ei.

Eram impreuna de trei luni.Trei luni si nu-mi venea sa cred ca in tot acest timp, a ramas alaturi de mine.Ca inca mai era lnga mine si avea sa mai fie.Aveam o relatie speciala.O relatie la care oricine visa.Niciodata nu picam in monotinie.Presarata cu aproape de toate.Spontaneitate si chiar daca nu voia sa recunoasca, stiam ca-i placea.Din cand in cand romantism si chiar si pericol.In mod normal, n-ar trebui sa existe, n-ar trebui nici sa-mi placa ideea, dar faptul ca, pericolul a facut s-o intalnesc, ca eu sunt salvarea sa, n-am nimic impotriva.Sper daor, ca nu tot pericolul sa fie cel care ne desparte.

        In ultimul timp, nu s-a mai intamplat nimic, dar am ramas evaziv.Aici in Londra, stiu ca eram in siguranta.Dar in New York, mi se pare ca suntem panditi la fiecare miscare pe care o facem.Si chiar asa e.Speram sa se rezolve situatia, dar din cate stiam si auzisem, fara ca ceva grav sa se intample, nu prea se putea.In toata ecuatia asta, ma rugam ca Alexis sa fie cea care sa scape nevatamata.Dar, avand in vedere faptul ca, de cand James a plecat, a fost luata in vizor, nu-mi prea suna a bine.N-am vrut sa ma bag, insa ideea lui cu plecatul a fost extrem de proasta.Din momemntul in care a plecat, ea a devenit o tinta sigura.Ceea ce mi se pare dubios, este ca faptul ca Lee nu a actionat.Bine, faptul ca trimisese niste nemernici s-o atace, asta era apa de ploaie, pe langa ce putae sa faca.Nu inteleg ce urmareste mai exact.Oare astepta un moment oportun de atac?Si daca da, care dracu' era ala?A avut si are nenumarate sanse.Putea sa ne omoare amandoi, chiar.Era simplu.Stiind programul, ar fi putut oricand sa puna vreun lunetist pe vreo cladire si ne facea sita pe-amandoi.Putea sa ne rapeasca, putea sa ne omoare chiar si noaptea in propiul pat.Avea multe variante, insa sobolanul astepta ceva.

Mi-am scuturat capul, uitandu-ma iar la ea.Respiratia sa batea exact in zona gatului, simtind cum ma intaresc.Imi trebuia tot controlul din lume sa n-o trezesc, ca sa facem ceva in privinta asta.Am inchis ochii, luand o gura mare de aer.Usor, usor, m-am ridicat de langa ea, iesind cat mai incet cu putinta.Nu voiam s-o trezesc, stiam ca era obosita, din cauza schimbarii de timp.

        In timp ce coboram scarile, am observat ca era liniste.Mult prea liniste.Am ajuns in bucatarie, vazand ca nu e nimeni.M-am incruntat, apoi am vazut un bilet lipit de frigider.

        Suntem la cumparaturi.Micul de jun este in frigider, sau daca vrei poti face altceva.