My protector (Zayn Malik)

Capitolul 28

        

        Alexis Price

        

        "Vrei sa ne despartim?"

   

          O data ce-am auzit aceste cuvinte, am amutit.Mi-am ridicat privirea socata spre el, vazandu-i ochii deja injectati, sticlosi, din cauza lacrimilor pe care mai mult ca sigur le retinea.L-a lovit Louis prea tare, sau n-am auzit eu prea bine?Cuvintele imi rasuna in ureche ca un ecou nenorocit.

Clipesc de cateva ori, realizand ca nici macar nu respiram, iar el astepta un raspuns.Isi lasa privirea in jos, incepand sa vorbeasca, insa eu nu-l auzeam pentru ca urechile-mi vajaiau si nu stiam daca era din cauza inimii sau socului.Ar fi fost mai bine?Nu stiam asta.Si iata-l totusi, dispus sa renunte la tot ce cladisem, crezand ca va indrepta totul.Dar daca spuneam da, indreptam ceva?Sau ne faceam rau unul altuia?

-P-poftim?am spus, intrerupandu-l.Nici nu auzisem macar ce spusese.

-I-inteleg, daca asta vrei.I-imi voi pastra distanta.Vocea-i ii era de nerecunoscut.Mai avea putin si plangea.Niciodata, nu cred ca am vazut pe cineva mai vulnerabil, demoralizat si...disperat.Nici macar tata, nu fusese asa cand murise mama.Si a fost un adevarat soc.Brusc, am gandit totul la rece.Daca spun nu, nu as fi fost sigura ca invata din greseala pe care a facut-o, insa daca spuneam da, iar era rau.Pentru ca-l iubesc al naibii de mult si sa ne comportam ca si cum nimic n-ar fi fost intre noi, ar fi o catastrofa.Dar oare el acum, joaca la cacealma?Ma testeaza?Argh, de ce dracu' n-am fost atenta la orele de psihologie?

-D-de ce propui asta?Il intreb, incecand sa par impasiva, insa durerea din piept, semn ca daca voi mai tine mult plansul, voi ceda, demonstreaza contrariul.

-Pentru ca, am gresit fata de tine si intr-un fel fata de mine.Trebuie sa-mi ispasesc greseala cumva, nu?Ochii sai deveneau din ce in ce mai sticlosi, puandu-i in evidenta culoare lor ca de miere, umbriti de genele sale incredibil de lungi.Am clipit de cateva ori, dand drumul catorva lacrimi.

-Si pentru ca, am stricat tot.Si ce este cel mai si cel mai rau, iti este frica sa te ating.Iti este frica de mine.Crezi ca pot rezista cu gandul asta, stiind ca eu sunt de vina?Iti zic eu ca nu.A facut cativa pasi spre mine, lasand inca distanta intre noi.

-Asa ca spune-mi, vrei, sau nu?Lacrimile stateau sa cada din ochii sai, iar ce tocmai ma intrebase, nu era intocmai o intrebare, mai degraba o rugaminte, o afirmatie.De parca indiferent de ce as fi spus, oricum ar fi facut ce-ar fi vrut.Si mi-am mai dat seama, ca nu juca la cacealma.Chiar era dispus sa-mi dea drumul.Sa ma lase cad libera si sa pierdem tot ce aveam.Iar eu, n-aveam de gand sa-l las sa se pedeapseasca in halul asta.Daca asta nu era regret fata de ceea ce facuse si dovada de iubire adevarata, inseamna c-am trait degeaba pana acum.Iar toata realizarea asta, m-a facut pur si simplu sa clachez.

-Iti bagi joc de mine?Tu te-auzi ce spui?!Crezi ca daca luam pauza, se va rezolva asa, hocus-pocus?Nu!Iti zi eu ca nu!Daca voiam sa ne despartim, te scuteam de toate astea.Chiar nu intelegi cat te iubesc, Zayn?!Imediat, o lacrima i-a parasit ochii sai mierosi, apropiindu-se mai mult de mine, apucandu-mi fata in maini.

-T-tu vorbesti serios?M-a intrebat, cautand raspunsul in ochii mei.Iar apoi, mi-am dat seama ca vorbele sunt fara sens.I-am prins fata in maini, sarutandu-i flamand buzele moi, vrand sa-mi demonstrez pucntul de vedere.Gustul sau, imbinat cu aroma fresh de menta, felul in care limba sa o dezmierda pe a mea, m-a facut sa gem in gura sa, facandu-l sa ma traga de solduri, lipindu-ma de pipetul sau cald, nelasand niciun pic de spatiu intre noi.Simteam cum ma topesc, de fiecare data de altfel, cand ma saruta, atingerea sa fiind ca un drog pentru pielea mea si pentru mine.A trebuit eventual sa ne oprim, tragandu-ne sulfetul, ca dupa un maraton.Hmm, maraton.Nu m-ar deranja sa am parte de asta zilnic.