My protector (Zayn Malik)

Capitolul 31

    

             Alexia Price

           De cand sunt cu Zayn, mi se pare ca timpul trece atat de repede, incat parca s-a comprimat, in momentul cand a intrat in viata mea .Nici nu stiu cand ajung la scoala, apoi repede la serviciu, acasa si totul parca se petrece intr-o secunda.

Asa de repede, incat nu-mi vine sa cred ca, mai e in jur de-o saptamana pana la Craciun, iar toata situatia in care ma aflu, e de tot rahatu'. Tocmai ce-am vorbit cu tata zilele trecute, ca sa-mi dea cea mai proasta veste.N-o sa poata sa vina acasa, de Craciun.Mi-a trebuit toata ambitia din lume, ca sa nu izbgungesc in plans la telefon, sau sa urlu la el. Pe langa faptul ca imi era nespus de dor de el, insemna ca voi petrece Craciunul fara el. Insemna ca probabil il voi face cu Harry si Abby, pentru ca Zayn, ar trebui sa se intoarca in Anglia, ca un fel de concediu.

        El nu a avut inca curajul sa-mi spuna asta, insa l-am auzit fara sa vreau vorbind de curand la telefon, ca asa va face, dar nici n-am apucat sa-i spun ca tata n-o sa vina acasa de Craciun si probabil nici n-o voi face.As fi extrem de egoista sa-i spun, rezultand astfel ca el sa nu mai plece, stiind cat de dor ii e probabil de familia sa. Macar el sa aiba prilejul de-a fi cu familia. Merita din plin, pe langa faptul ca-si facea serviciul cu simt de raspundere, reusea sa fie si iubitul perfect, in acelasi timp.Iubitul meu, chiar.

        Nu stiam sigur daca planul meu va reusi. Nu stiam daca va pleca inainte, sau va astepta ca " tata sa vina" . La cum il stiu, sunt sigura ca asa va face si astfel, exista doar o  mica-mare problema: tata n-ar fi venit. Nu puteam sa ma consult cu nimeni in legatura cu planul meu, pentru ca, mai mult ca sigur Abby sau Harry ar fi aflat  i-ar fi spus lui Zayn in secunda doi, daca ar stii . Oricum ar fi aflat eventual, insa voiam sa se intample cand el  era deja  in avion, fiindu-i  imposibil sa se mai intoarca in timp record, pentru ca era perioada festiva.

Si totusi, daca le-as spune, poate mi-ar da dreptate si poate chiar ma vor ajuta. As putea incerca, iar daca n-or sa vrea, o sa-i asigur ca ii voi spune lui Zayn, cand de fapt nu-i voi spune. Da, asa am sa fac.

        Ceva moale, presat usor pe obraul stang, m-a scos din ganduri, iar cand m-a intors, acel ceva, ce erau buzele mult prea cunoscute, ce s-au contopit delicat cu ale mele, atat de incet, incat mi se parea ca timpul se oprise in  loc, ca momentul sa fie de nesfarsit.

Ochii imi erau inchisi, iar miscarile buzelor sale erau atat de incete si potrivite, incat n-as mai vrut ca acest sarut sa se termine.Nici macar nu conta ca eram in masina, in parcarea liceului, ca as fi intarziat la ore...

Ne-am retras usor, privindu-ne adanc in ochi.N-as fi crezut vreodata, ca poti vedea asa de multe, doar privind in ochii cuiva.Nici nu trebuia sa foloseasca cuvintele, ochii sai spuneau totul.Am zambit usor, asigurandu-ma ca si ochii mei exprimau acelasi lucru.Cuvintele, pur si simplu n-aveau rost.

-Du-te.Mi-a facut semn spre liceu, iar eu m-am strambat, facandu-l sa chicoteasca usor.M-am aplecat, vrand sa-l sarut din nou, insa a venit mai mult ca un pupic, pentru ca pana s-apuc sa-mi misc buzele, el s-a retras.

-Du-te, pana nu ma razgandesc si nu te mai las eu sa te duci.Mi-a sarutat din nou obrazul, iar eu mi-am dat jucaus ochii peste cap, coborand din masina.Trebuia sa-mi pun cat de curand, planul in aplicare.

        Eram la catina.Imi tot repetam in cap ce trebuia sa le spun lui Abby si Harry.De fapt, toate orele, cam asta am facut.Voiam atat de tare sa ma inteleaga si sa ma asculte macar o data.Tocmai cand voiam sa-mi deschid gura si sa le spun, Abby incepe sa vorbeasca in acelasi timp.