Yoonmin | Friends?

Capitolul 26

       JIMIN POV

–Nu știam că sunt așa o pacoste pentru prietenii mei!

Astea au fost ultimele cuvinte ale mele,înainte ca Yoongi sa plece iar eu sa mă prăbușesc la pământ plângând.Ce se întâmplase cu el?Sunt foarte sigur că a plâns....am văzut asta în ochii lui..și am simțit că este trist...cred că am fost o pacoste prea mare pentru el.Si daca am fost pentru el..înseamnă că am fost una și pentru Jin și Namjoon.

Yoongi nu s-a mai purtat așa niciodată.Mereu a fost drăguț cu mine și foarte atent,și astea sunt unele dintre milioanele de motive pentru care m-am îndrăgostit de el...Lacrimile curg din ce in ce mai repede și mai mult,în casa mea auzindu-se doar plânsul meu.

-skip time-

Stau și plâng sprijinit de ușă de vreo 3 ore.Nici nu știu ce să mai fac.Sunt...distrus si..pierdut deasemenea...Nu pot nici sa mănânc...nici să beau..Ochii îmi sunt roșii de la atâta plâns iar fata și hanoracul meu in care mă schimbasem după ce am ieșit din dus sunt ude.Sunt groaznic...Sufăr atat se mult pentru o persoane,pentru care,eram o pacoste.Incep sa urăsc din ce in ce mai mult ideea de a mă muta in acest oraș și de a merge la o universitate de arte,urmandu-mi visele prostesti.Mai bine rămâneam acasă cu părinții mei nesustinatori,fiind singuratic din cauza lor.Nu am vrut niciodată să vorbesc despre ei...de asta am incercat sa par tot timpul cel mai fericit om,că sa nu le arat altora că sunt slab...timp de mulți ani,și-au bătut joc de mine,de parcă nici nu eram copilul lor.Ma băteau in fiecare zi...iar eu...plângeam  in fiecare zi,in fiecare minut,in fiecare secunda in care mă gândeam la felul în care și-au putut creste copilul.Daca nu aveam machiaj...nu puteam sa îmi ascund rănile..nu a aflat nimeni niciodată despre astea...dar nici că îi pasă cuiva..nu aveam niciun prieten,tot din cauza părinților mei nebuni.Am avut și câteva încercări de a mă sinucide...dar de fiecare data parca mă oprea ceva.Dar nu știu ce pentru că nimeni nu mă placea.Nu aveam prieteni,și aș putea spune că nici familie...

Până la urmă mă hotărăsc să încerc să mă ridic de lângă ușă,și chiar atunci cineva bate la aceasta.Imi șterg din nou ochii,ridicandu-ma,și luand o șapcă pentru a mi-o pune pe cap,astfel parul de pe fata sa îmi ascundă ochii roșii de la plâns.Incerc sa îmi arăt zâmbetul meu fals,pe care nu l-am mai arătat de mult,și deschid ușa.

–Hey Jiminie!spun Namjin in cor

–Ohh..hey băieți!Ce faceți aici?Nu trebuia să fiți cu părinții tăi Jin?îi întreb asezandu-mi șapcă mai bine și facandu-le spatiu pentru a intra

–Mdaa...legat de asta...l-am sunat pe Yoongi de mai multe ori și eu și Joonie,dar ne-a respins apelul,iar după și-a închis telefonul.spune Jin vizibil supărat

–Pai și de ce nu m-ați sunat pe mine?ii întreb lasansu-mi capul în jos

–Te-am sunat!De 10 ori!Și tu ai telefonul închis!spune Namjoon

–Oh...nici nu știu pe unde e!Probabil e descărcat.incerc sa mint eu.Dar totuși,de ce ați venit?Nu că m-ar deranja sau ceva!Nu vreau sa fiu o pacoste!

–Unu la mana:nu ai fost,nu ești,și nici nu vei fi o pacoste pentru noi; și doi la mana:niciunul din voi nu ați răspuns la telefon și ne-am îngrijorat.Asa că ne-am decis să ne întoarcem.spune Jin

–Aha!Ok...

–Jimin,unde e Yoongi?Nu e cu tine?mă întreabă Namjoon

–N-Nu știu u-unde e..spun și o lacrimă își face apariția pe fata mea,eu intorcandu-ma pentru a o șterge astfel încât Namjin să nu își de-a seama

–Jimin!Dă-ți șapca jos!Acum!îmi spune Jin

–D-dar de c-ce?Nu vreau sa o dau jos...Parul meu arata groaznic...mint eu

–Jimin!Da-o jos!Acum!spune și Namjoon la rândul său

–Nu!

–Bine atunci o sa o luam singuri!spune Namjoon

Și cu asta Namjoon s-a apropiat atat de repede de mine încât nu am avut timp nici să reacționeze.Mi-a dat rapid sapca jos din cap,vazandu-se foarte clar ochii mei roșii și fața mea tristă.Pana că și zâmbetul fals m-a părăsit...

–Ji-Jimin...ochii tai....sunt..roși....spune Namjoon rămânând fără cuvinte

–Jimin ce s-a întâmplat???mă întreabă Jin îngrijorat

In momentul ăla am izbucnit în plans și m-am prăbușit la podea,Namjoon și Jin venind rapid la mine pentru a afla ce se întâmplă.Lacrimile au început să curga pe obrajii mei din ce in ce mai mult și mai rapid.Fata îmi era îngropată în mânecile hanoracului,Namjoon și Jin îmbrățișându-mă și intrebandu-ma in continuu ce s-a întâmplat.

Până la urmă îmi iau fata din mânecile hanoracului,lasandu-mi la iveală ochii roșii și fața uda de lacrimi.

–Jimin!Ce s-a întâmplat??Hai te rog...spune-ne...

–Y-Yoongi....spun și încep din nou să plâng mai tare

–Ce e cu el?mă întreabă Namjoon.Ahh...si sa nu te ascunzi...știu că îți place de el...

Și cu aceste cuvinte am inceput sa plâng și mai tare,nemaiputând să mă opresc,și nemaiputand sa scot niciun cuvânt.

Peste inca o ora de plâns în continuu în brațele lui Jin...acesta spune:

–Jimin...ar trebui să mănânci ceva...ești foarte slăbit...Namjoon a comandat niste pizza...și în plus...trebuie sa ne spui ce s-a întâmplat?Ce e cu Yoongi?Și...mai important...de ce ești așa trist și plângi in continuu...?Sper că nu are legătură cu....spune Jin dar îl intrerup eu

–Ba....da...spun eu printre suspine calmandu-ma puțin de la plâns.Si s-scuze pe-pentru că va dau ba-batai de cap și că sunt asa o pa-pacoste...

#1008

umm...Sunt ok??va zic eu nu sunt😭