Yoonmin | Friends?

Capitolul 25

Jimin a dat comanda după care s-a îndreptat spre camera sa,mai apoi spre baie.Pana la urmă iese și Jimin din baie,doar cu un prosop in jurul taliei.L-am văzut pentru câteva secunde după care mi-am întors privirea spre telefonul meu fara niciun motiv,acesta începând să vorbească:

–Yoongi,dacă vrei baia e a ta!Eu mă duc să mă îmbrac!

–Okk!spun neluandu-mi privirea de pe telefon,puțin rusinat

Acesta a plecat în camera lui,iar peste câteva minute a apărut și tipul cu pizza.I-am platit omului,după care am inceput să îl strig pe Jimin

–JIMINIE!A SOSIT PIZZA!HAI SA MANCAM!M-IE FOAME!

Niciun răspuns.

–JIMINIE!HAI ODATA!

Nimic.Ma decid să mă duc în fața camerei lui și să bat la ușă.Dar nici nu apuc sa ciocănesc că îl aud pe Jimin.Vorbea cu cineva la telefon.Am început să trag cu urechea la ce vorbea acesta.Si da știu că nu e frumos dar curiozitatea mea e de neoprit,mai ales când vine vorba de Jimin

–Jin...când va întoarceți?

–V-am scris in scrisoare că nu știm!spune Jin de pe speaker

–Uff...mă gândeam că poate ați stabilit între timp

–Nu!Dar de ce vrei sa ne întoarcem?S-a întâmplat ceva?

–Nu s-a întâmplat nimic...doar că aș vrea să mă ajuți cu ceva...

–Cu ce?

–As vrea sa ii spun acelei persoane că am sentimente pentru el....dar sunt îngrozit și nu știu cum va reacționa...și sper sa nu mă urasca!

Când am auzit aceste cuvinte pur și simplu mă simțeam de parcă un glonț mi-a străpuns inima.Cateva lacrimi au început să se scurga pe obrajii mei,ducandu-mi o mana la gura pentru a nu face zgomot și ascultând in continuare conversația dintre cei doi

–Woahh!Pe bune?Doamne,eu credeam că o să ții chestia asta in tine pe vecie!spune Jin

–Hahaha!Razi tu,dar eu sunt ingrozit și foarte confuz.Nu știu cum să ii arat ce simt!Vreau sa ii zic dar parca ceva mă retine!Ughhh!De ce trebuia să mă îndrăgostesc tocmai de el!!!?

–Ok Jiminie deci fi atent.Fa ce crezi că îți dictează inima.Daca inima îți spune că ar trebui sa ii spui direct "sunt îndrăgostit de tine" atunci fa asta.Dar dacă îți spune să îl săruți,iar el va înțelege singur,fa asta!Astea au fost doar exemple!

–Acum sunt și mai confuz decât înainte!Mersi mult Jin!spune după care eu fug de la ușă.Deja nu mai suportam sa aud despre cum Jimin vrea sa ii arate băiatului de care îi place că...ei bine...îl place.
Lacrimile continuau să curga pe obrajii mei, nevrând să se oprească.M-am dus în baie,incuiând ușă,după care am inceput să plâng din ce in ce mai tare.Eram într-un colț al băii cu picioarele strâns îmbrățișate cu mâinile mele.

Nu mai vroiam sa ies din baia aia.Vroiam doar sa îmi vărs amarul,dar se pare că cineva nu vroia să mă lase în pace....

–Yoongi?Ești bine?Mi se pare mie sau plângi?S-a întâmplat ceva?spune Jimin bătând la ușă și încercând să intre în baie dar nu putea deoarece ușă era încuiată.

Îmi șterg rapid lacrimile de pe fata cu mânecă hanoracului și mă ridic de jos,spunând:

–S-sunt bine....Nu s-a întâmplat nimic...doar...

–Sigut ești bine?Vocea ta nu prea îmi dovedește asta!spune acesta întrerupându-ma

–DA PARK SUNT BINE NU AI AUZIT CE TI-AM SPUS?mă răstesc eu la acesta,deschid ușa băii,și dau sa plec,dar o mana mă prinde de încheietura

–Yoongi....ce s-a întâmplat..?Tu nu ești asa!spune acesta

–Sunt bine!Ți-am mai spus!spun și mă eliberez din strâmtoarea mâinii lui indepartandu-ma de el,dar bineînțeles că mă urmărește

–Yoongi!De ce mă minți?Te cunosc!Știu că ceva s-a intamplat!Spune-mi!Poate te pot ajuta sau...

–Nu poti face nimic!Și ști de ce?Pentru că nu s-a intamplat nimic!spun eu luandu-mi geaca din cuier

–A da?Și adunci de ce ochii tai arata de parca ai plâns și acum vrei sa pleci?Nici macar nu ai mâncat!Și unde te duci?spune acesta luandu-mi geaca din mana

–Nu am plâns!De ce aș face asta?Și in plus am niste treaba acasă!Mi-am adus aminte când ai ieșit din baie!Iar tu acum îmi stai în cale!spun fara sa gândesc ultima fraza.Ji-Jimin...nu am vru...

–Nu știam că sunt așa o pacoste pentru prietenii mei!mă întrerupe el

Îi iau geaca din mâini rapid făcând contact vizual.Ochii lui erau înlăcrimat,iar obrajii aia pufoși erau uzi.Ma îmbrac cu geaca și o șterg afara.Lacrimile au început să curgă decand m-am întors cu spatele la Jimin.Nu am vrut sa zic ultima fraza...nu am mai gândit.Pur și simplu nu mă mai puteam controla.Si nici acum...lacrimile mele curg din ce in ce mai mult pe măsură ce mă îndrept spre casa mea.Ajuns acolo,îmi deschid repede ușă,arunc cheile prin casa și mă îndrept spre camera mea.Inchid ușă și mă las ușor în jos pe aceasta îmbrățișându-mi strâns picioarele și plâng din ce in ce mai tare.Mai întâi aflu că lui jimin ii place de altcineva....iar acum m-am mai și certat cu el...

–S-sunt a-asa de p-prost!spun printre suspine

Telefonul începe să îmi bâzâie,semn că cineva mă apela.Era Namjoon.I-am respins apelul.Dar se pare că nu vrea să mă lase în pace.Ma suna incontinuu,iar eu ii resping apelul in continuu.Oana la urmă încetează,dar peste câteva minute mă sună Jin.Ughh!Chiar nu pot sa stau și eu singur pentru un timp??Cer așa de mult?Ii resping și lui apelul după care mă decid sa îmi închid de tot telefonul.Zis și făcut!L-am închis după care l-am aruncat undeva prin camera.Nici nu îmi mai pasă dar s-ar fi putut sparge.Eram prea ocupat sa incerc sa nu mai plâng.Eram....distrus..dar ce o sa fac la universitate când o să mă văd cu el...?Poate dacă îl evit...totul va fi bine...

Și cu toate astea adorm încă plângând....

#1041

woah....nu credeam că o să îmi fie atât de greu sa scriu capitolul asta.....și nu din cauza că nu am idei sau cv...