Yoonmin | Friends?

Capitolul 50

       AUTOAREA POV

–Felix..ești sigur de asta?întreabă Hoseok nesigur

–Sunt foarte sigur!Nu m-am putut gândi la altceva mai bun,deci asta este,așa rămâne!răspunde acesta

–Dar.. știi,sunt prietenii mei și nu vreau sa fie supărați pe mine și să ii despart așa..nici măcar nu mai vreau sa ii despart..

–Hobi!Ai spus ca mă ajuți!Asta e tot ce trebuie sa faci!Nu e nimic greu

–Ba da este!De ce tot continuu cu chestia asta daca și tu ai recunoscut ca nu mai ești așa de interesat de Jimin.Lasa omul sa trăiască fericit cu Yoongi.

–Ți-am spus de ce! Așa ca nu mă mai întreba asta!

Hoseok oftează silențios și se întristează la gândul ca își va răni prietenii in acest fel,si dându-și seama ca prietenul său cel mai bun,care acum,defapt,nu ii mai este doar un prieten,nu va putea niciodată să îl vadă altfel decât ca pe amicul său.

Cei doi erau pe drum spre școală,din nou.Era ultima săptămână de școală,miercuri.In care studenții se întâlneau și doar ca sa cante și să danseze.

–Yoonie o sa te descurci!Ai încredere în tine!spune Jimin îmbrățișându-și iubitul

–Am emoții mari!Asta ar putea fi o oportunitate buna!Nu as vrea sa o pierd!spune acesta îmbrățișându-l și el pe băiat

–Asculta-ma!Ești foarte talentat!Ai muncit mult la cântecul asta și oricine l-ar auzi ar încremeni!O sa ii lași pe toți cu gurile căscate!O sa fi minunat,Yoongi!Nu te îngrijora!Și dacă ceva merge prost,ceea ce nu se va întâmpla eu voi fi chiar in primul rand și te voi ajuta.Bine?spune Jimin luandu-i fata lui Yoongi între palmele sale micuțe

Cel mare nu putea face altceva decât să zâmbească larg la cuvintele lui Jimin,si îl sărută dulce pe buzele rozalii.

– Mulțumesc,Minnie!Te iubesc!spune și îl mai sărută odată lung și apăsat,Jimin răspunzând

–Nu e nevoie sa îmi mulțumești,Yoongi!Acum haide,trebuie sa te pregătești să cânți!spun Jimin luandu-i mâna celui mare intra să trăgându-l după el până pe langa stema unde avea să de-a reprezentația propusă de dirigintele sau acum ceva timp

       —skip time—

–Bun studenți!Mai sunt doar 2 zile de școală din acest an!Ați muncit din greu cu toți!Unii poate mai puțin dar ați reușit să treceți cu bine și peste acest an școlar!Vreau sa va spun ca sunt un director mândru și ca vreau sa va și multumesc pentru ca ați ales aceasta universitate in locul multor altora.Ati avut și timpuri grele dar și bune,și nu v-ați dat bătuți niciodată!Așa va vreau și in continuare!Munciți pentru visele voastre și veți ajunge departe!Va garantez! Mulțumesc!

Directorul face o plecăciune in fata studențiilor sau care acum aplauda și fluieră pe lângă scena din curtea scolii.

–Iar acum,ca sa va dovedesc ca daca munciți din greu ajungeți departe,beau sa îl chem pe scena pe Min Yoongi,care ne va interpreta o piesă scrisă de el la pian!Aplauze va rog!

Yoongi pășește emoționat pe scena,făcând plecăciuni și zâmbind gumat.Se așează pe scăunelul din fața pianului și aruncă o privire in mulțime,unde își zărește iubitul aplaudat tare,și la fel și pe prietenii sai cei mai buni,Namjoon,Jin și Hoseok.Zambeste mai larg daca asta era posibil și după ce se face liniște magia își face apariția și la fel și farmecul.

Degetele lungi ale celui mare au început să mângâie clapele albe și negre ale pianului din fața sa,de parca ar fi cel mai fragil obiecat din lume.Și-a pus toată pasiunea în acest cântec.Mai ales când a avut o muză.Una specială pentru el.Da,muza sa era Jimin.Și da,aceasta piesa era compusă pentru Jimin.Insă acesta inca nu știa asta.

Cu toții ascultau tăcuți cântecul lui Yoongi, legănându-se într-o parte și în alta creând o atmosferă minunată care l-a făcut pe cântărețul nostru Yoongi sa zâmbească până la urechi.Parca totul era un vis.Și daca acesta chiar era un vis,stia ca visele devin realitate daca muncești mult.

Jimin se uită la iubitul său cu atâta mândrie și cu o privire de "Yes bitches,this is my man!"

După un timp,Yoongi termina de cantat piesa ridicându-se și făcând o plecăciune in timp ce studenții,cât și profesorii îl aplaudau zgomotos.Zambeste gumat și mai aruncă o ultimă privire spre mulțime unde îl vede din nou pe Jimin,care pare mai fericit decât este el însuși.Coboara de pe scenă și când ajunge aproape de prietenii și iubitul său este întâmpinat o îmbrățișare de grup și de un sărut dulce de la Jimin.

–Bravo frate!spune Namjoon

–Ai făcut-o și pe asta Yoongi!spune și Jin

–Felicitari Yoongi!Meriti din plin!spune și Hoseok și îi mai să o îmbrățișare acestuia ,sub privirea puțin arzătoare a lui Jimin

–Sunt foarte mândru de tine Yoonie!Bravo!Sunt atât de fericit pentru tine!spune Jimin zâmbind larg luandu-l în brațe și sarutandu-l pe Yoongi care doar zâmbea larg și le mulțumea la toți pentru sprijin.

Mai petrec ceva timp împreună după care Jimin primește un apel de la mama sa așa ca decide sa intre în școală pentru a fi mai liniște.Odata cu plecarea lui Jimin de lângă Yoongi..Felix rânjește și îi scrie lui Hoseok.

Felix: Acum!

Hoseok: of..ok..

După scurtă conversație Hoseok trage aer in piept și îi atrage atenția lui Yoongi.

–Umm Yoongi?Putem sa vorbim ceva intre 4 ochi?

–Sigur!Haide!

------------------------------

–Ce este Hobi?

–Pai..umm..nu stiu cum sa zic..

–Doar spune,sper doar ca nu e nimic grav..

–Oh nu e!Adică..nu știu dacă e sau nu..

–Poti te rog sa te grăbești?Jimin mi-a scris că vrea să vorbească cu mine ceva legat de părinții lui. spune acesta cu telefonul in fata

Câteva minute de liniște trecură iar Hoseok începea să tremure.Nu de frig.De frica.Ii era frica sa o de-a in bara.Si nu cu amicul sau Felix.Ci cu Yoongi,Jimin și ceilalți.Ii era frica că o să îi piardă.

Și-a simțit telefonul vibrând in buzunar și atunci a știu.A știut că acela era "semnalul".Deci și-a luat curajul și l-a tras pe Yoongi într-un sărut din care nu putea scăpa,prinzandu-i astfel capul cu o mana ,iar cu cealaltă,mâinile lui Yoongi.Toate astea părând că și un sărut de cumplit daca te uiți dintr-un anume unghi.Si din păcate..in acel unghi se afla Jimin cu lacrimi in ochi și pe obrajii săi,cu inima sfâșiată...

–Y-Yoongi...?

#1113