Yoonmin | Friends?

Capitolul 28

       YOONGI POV

Am inceput sa ii povestesc lui Joon de ce am reacționat asa atunci când Jimin m-a găsit în baie plângând.I-am spus atunci când l-am auzit vorbind cu Jin despre băiatul de care îi place,și ăla a fost momentul in care am inceput sa plâng în fata prietenului meu.Niciodata nu am plâns în fața cuiva.Nu am vrut să mă creadă slab sau neajutorat.

Când am terminat de spus toată povestea eram așezat pe canapea cu fata in palme plângând,și cu Namjoon care îmi bătea spatele încercând să mă calmeze.

–Yoongi...crede-mă totul se va rezolva mai devreme sau mai târziu!Voi doi nu veți putea să stați certați prea mult timp!spune Joon

–Si daca nu o sa ne mai împăcăm?Hmmm?ii răspund eu rece

–Yoongi,asta ar fi imposibil!Dar aici ar fi ceva ce tu ar trebui sa faci...Tu ar trebui sa faci primul pas...și când te vei duce la Jimin să vă împăcați...poate prinzi ocazia sa ii mărturisești...îmi spune cu o voce calmă

–Namjoon!Știu că vrei să mă ajuți și să mă încurajezi sa ii spun lui Jimin ceea ce simt,dar lui nu o sa ii pese!Pentru că îi place deja de altcineva!Iar după aceea...probabil o sa mă creadă un ciudat că m-am îndrăgostit de cel mai bun prieten și iar ne certăm!

–Yoongi!spune Joon întrerupându-ma

–Nu ma întrerupe!Dacă prima oara ne-am împăcat,a doua oară nu mai sunt șanse deloc.spun eu trist și nervos in acelas timp

–Ok ai terminat?Pot și eu să îți zic ceva?mă întreabă Joon

–Da..

–Lui Jimin nu ii place decât de tine!Pot vedea asta!spune Joon,eu marindu-mi ochii

–Nu glumii..cu mine pe tema asta....spun eu indreptandu-mi privirea spre Namjoon

–Vorbesc cat se poate de serios!Știu că pare ciudat dar am acel sentiment care îmi spune  că și el are sentimente pentru tine...Iar atunci când a vorbit cu Jin la telefon...a specificat un nume sau ceva de genul?

–Nu...spun eu gânditor

–Deci..nu ai cum să știi dacă atunci când vorbea la telefon cu Jin,vorbea despre altcineva înafara de tine!Poate vorbea despre tine!

–Dar...spun eu începând să iau în calcul răspunsurile lui Namjoon

–Yoongi...tu m-ai ajutat mult cu Jin...și vreau să îți întorc favorul...te rog lasă-mă să te ajut...dacă faci ceea ce zic eu..totul va fi bine!Te rog ai încredere în mine!spune Joon îmbrățișându-mă

–Joon...nu e chestia că nu am încredere în tine,pentru că logic că am,dar daca de exemplu teoriile tale cum că și Jimin ar simte la fel sunt greșite?Hmmm?Și atunci când mă împac cu el ii spun sentimentele mele și lui chiar îi place de altcineva?Te-ai gândit la asta?vorbesc eu raspunzand la îmbrățișarea oferita de el

–Asta nu are cum sa se intample!spune Namjoon încet încât Yoongi sa nu îl poată auzi

–Ce ai spus?

–Ahh am spus...că..va fi bine orice s-ar întâmpla!

–Bine...am sa îți urmez sfaturile....dar nu știu cum să îmi cer scuze într-un mod....mai puțin monoton...nu vreau doar sa ii spun un simplu "scuze" !Știi ce zic?spun la un moment dat

–Cred că am o idee!spune Namjoon cu un zâmbet mare pe fata,aratandu-si și gropițele

       JIMIN POV

Cat timp Namjoon a fost plecat Dumnezeu știe pe unde eu și Jin am inceput sa vorbim despre diferite chestii,ocolind bineînțeles subiectul acela delicat care m-ar putea face in orice moment să plâng din nou.In momentul de fata sunt cu Jin pe jos jucând cărți.Nu pot sa cred cat de bun era Jin la joc.Nu am câștigat decât odată,și asta trișând puțin(Jimin bad boy😂).

Inca jucamcarti,când la un moment dat telefonul lui Jin a început să cânte,numele lui Namjoon apărând pe ecranul acestuia.I-a răspuns lui Joon iar eu nu am putut sa aud decât ce spunea Jin

–Hey!Ok!A zis da?Bine!Perfect!Sper să iasă bine!Vorbim mai târziu?Okk byee ai grija te rog!

Și cu toate astea,Jin a închis apelul cu un zâmbet enorm pe buze.A început să tasteze ceva pe telefonul lui după care și-a îndreptat privirea spre mine spunând:

–Am o veste buna și una proasta!Dar și cea proasta ai putea spune că e ok...

–Umm...ok..șiii...care sunt veștile?îl intreb eu curios

–Namjoon a spus că o să mergem într-o excursie!spune Jin fericit

–Pe bune?Cum de i-a venit ideea asta?

–Pai...el a spus că ți-ar prinde bine...și ne-ar prinde și nouă bine o mica excursie...deci?Ce zici?

–Umm...pai....nu știu ce să zic...Yoongi?El....va veni?spun lasandu-mi capul în jos

–Probabil că nu din moment ce Joonie a spus că o excursie ți-ar prinde bine.

–Mda ai dreptate!Dar..Uhh...unde mergem?

–La plaja din Busan!spune Jin fericit.Fix în orașul tău natal!Acolo este cea mai frumoasă priveliște!

–Ohh....ok..am sa merg...îmi e dor de Busan!spun eu gandundu-ma și sperând că nu cumva sa mă întâlnesc cu părinții mei acolo când vom ajunge

–Yeeeyy!exclamă Jin.Si poate Namjoon și cu mine te putem duce acasă la tine pentru ați revedea parintii!

–NU!tresar eu

–Ok....dar de ce nu?S-a întâmplat ceva?întreabă Jin curios

–As putea spune că....eu și părinții mei nu ne prea înțelegeam...și nici acum nu o facem...cred că până la urmă m-au lăsat să vin la universitatea asta de arte că sa scape de o pacoste de om...Nu au fost deloc susținători cu ceea ce vroiam sa fac,sau sa devin...spun eu trist lasandu-mi privirea în jos

–Ohh...îmi pare rau...atunci...nu o sa îi întâlnim părinții acestei minunate ființe!Chiar nu îmi imaginam că ai părinții așa...

–Aparentele înșeală.

–Daa...ai dreptate...și scuze că te întreb dar....obișnuiau să....spune Jin dar îl intrerup eu

–Sa mă bată?Da.Si acum mai am unele vânătăi....dar totul a trecut...sunt bine acum

–Bine că te-ai hotărât să pleci de acolo!

–Da....

–Ok gata cu tristețea!Prea multa pe ziua de azi!Hai să ne continuăm jocurile de cărți și să vorbim de excursie!Aaa...stai că îmi adusai aminte!spune Jin lăsând cărțile jos din nou

–Ce?

–Namjoon a mai spus și că acesta nu poate veni cu noi.El trebuie sa plece mai devreme pentru a face cazarea și toate lucrurile care îi trebuie!Așa că vom merge doar noi cu mașina mea.

–Sigur!Dar când anume e excursia?

–Maine!

–Pffff ok!spun și începem din nou să jucam

#1141

ayoooo