Bună!Numele meu este Ioana Popescu și am 15 ani.Sunt clasa a 9-a și..pot spune că..sunt o tocilară.Îmi place să stau cu nasul în cărți și să fiu pregătită pentru orice test neanunțat.Dar faza este că nu prea am prieteni..Nu prea?Mai bine zis NU AM prieteni..deloc..
Se spune ca mama îți este cea mai buna prietena..eh..in cazul meu nu este așa.Mama mea m-a părăsit de la vârsta de 5 ani,iar tatăl meu..tatăl meu mai bine nu era..Mă bate zilnic..Merg la școală cu vânătăi și le spun profesorilor (pentru ca sunt singurii cărora le pasă măcar puțin de mine) că am căzut pe scări sau că m-a lovit ușa blocului..Nici eu nu știu ce sa le mai spun...Acum trebuie să merg la ora de sport..e singura oră pe care efectiv o urăsc la fel de mult cum imi urăsc părinții pentru tot ce mi-au făcut.
Ora de sport a început,profu' face echipele de baschet,iar eu sunt îngândurată.Sper să mă pună pe bancă! Sunt praf la baschet!
Dintr-o dată aud:
,,-Ioana!IOANA!Tu stai pe bancă alaturi de Elena. Amândouă sunteți degeaba."
-D-da domnu'.Sunt degeaba,știu;îmi zic eu în minte.
Eu..cum nu stau cu nimeni în pauze,habar n-aveam cine e Elena.
M-am dus pe bancă și incercam din răsputeri să nu izbucnesc în plâns.
Hei💕💕Este prima dată când public o poveste,așa ca vă rog,nu fiți asprii.Spuneți-mi în comentarii ce v a placut și ce nu. Dacă vreți și puteți,un vot m ar ajuta enorm.
Mulțumesc💕🍫💕
CITEȘTI
Prietenii chiar exista?
Genç KurguIn aceasta poveste este vorba despre o fata pe nume Ioana Popescu.Aceasta fata are 15 ani si traieste împreună cu tatal ei care o abuzeaza zilnic,iar mama sa a parasit-o de la varsta de 5 ani. Ioana nu este o fire sociabila,deci duce o viata foarte...
