I don't Remember to Forget you...(Volumul I)

Capitolul 17

Dupa ce m-am asigurat ca Ryan e plecat si sper ca de tot,m-am intors in living continuand sa ma uit la serial.Si cam asa a decurs toata ziua aceasta...

Si,la cat de idioata sunt,am zis sa stau si toata noaptea sa ma uit.Adica,si asa nu aveam sa adorm prea curand,durerea oaselor nu mi se ameliorase,asa ca...pfff....de ce nu?!

Cred ca era 04:30 dimineata si eu inca ma uitam la nenorocirea aia de serial...adica nu stiu de ce ma mai uit la un serial,viata mea in sine e un serial..

Ok,ok,ok,ok! Este o parte super interesanta! Adica am ajuns deja la sezonul 3 in numai o zi,eveniment! Totusi,un sunet dubios imi distrage atentia de la serial.In fine,ce poate fi? Cineva care nu are somn,la fel ca mine.

Poate fi doar imaginatia mea sau....are legatura cu acel vis viziune....singura....in toata casa.....in toiul noptii de data asta! Fie.Nu e imaginatia mea,sigur e cineva in apropiere de mine....poate chiar prea aproape. Ridicandu-ma de pe canapea si lasand deoparte patura,al naibii,era asa de bine in patura aceea,am inceput sa caut cu privirea orice semn ciudat....................

Aproape ca nu apucasem nici sa clipesc cum trebuie ca o mana imi acoperi gura si ma trase spre persoana care avusese JALNICUL TUPEU SA MA DERANJEZE DE LA SERIALUL MEU!

Alta mana ma intoarce spre persoana respectiva care inca nu-si indeparta mana de la gura mea.

IESE CU SCANDAL IARASI!

Era Ryan.

-Promiti sa nu urli la mine? 

Am dat din cap aprobator si atunci si-a luat mana de la gura mea.

-Ryan ce naiba crezi ca faci? Era sa fac infart! 

-Voiam sa vad ce faci,si am vazut ca erai putin alarmata si decat sa trezesti toata casa cu tipatul tau de isterie....

-Te-ai gandit sa ma sperii de moarte!

-Nu chiar.Ma gandeam sa te conving sa nu mai dormi pe canapea.

-Serios? Te-ai gandit mai bine si ti-ai dat seama ca trebuie sa-ti ceri scuze?

-Ce sa fac? intreaba confuz asezandu-se pe canapea

-Vrei sa te iert pentru ca niciodata nu acorzi interes unui lucru pe care ti-l spun eu? Atunci cere-ti scuze,nu uita ca si eu m-am umilit cu asa ceva. i-am replicat incrucisandu-mi mainile la piept

-Da,imediat. zice ironic.Ai doua variante,ori vii de buna voie ori cu forta.

-Poftim? N-ai sa vezi.Daca incerci sa ma iei cu forta o sa te zgarii intocmai ca o pisica!

-Interesanta faza cu pisica..dar mai ales cu zgariatul.... spune pe un ton pervers

-Nu-ti mai pierde vremea,nu am de gand sa mai stau cu tine in aceeasi camera.Stii cat de linistita am putut fi seara trecuta?

-Nu,nu ai fost.

-Esti prea arogant pentru gustul meu. spun pe un ton provocator gandindu-ma sa ma joc putin cu nervii lui

-Sa inteleg ca ai si tu gusturi in sfarsit? 

-Cand vine vorba de tine,nu.Haide,cara-te de aici,vreau sa dorm.

-Nu vrei sa-ti tin de urat?

-Nu.Doar daca nu vrei sa-ti zgarii fata aia tampita.

-Pot sa risc. raspunde indiferent intinzandu-se pe canapea si facandu-se comod

Bine,sa ne calcam pe nervi unul altuia.