I don't Remember to Forget you...(Volumul I)

Capitolul 13

Am gasit intr-un final iesirea,pielea mi se facu de gaina cand am vazut ca eram chiar in mijlocul padurii,LA NAIBA! 

Nici macar nu stiam pe unde trebuie sa fug,oricum,se facu brusc zarva in casa si mi-am dat seama ca au aflat ca evadasem.Asa ca am luat-o la fuga prin padure.

***

Cred ca am fugit non stop o ora daca nu mai bine.

M-am sprijinit de trunchiul unui stejar incerc sa-mi trag rasuflarea.Nu gasisem inca iesirea din padure,si in mai putin de 2 ore se va intuneca.

Trebuie sa iau legatura cu Emily,repede,imediat ce se va intuneca,luna va rasari,ce ma fac? 

PE BUNE?! TOTUSI LIPSESC APROAPE DE O ZI SI NIMENI DE ACOLO NU A OBSERVAT ASTA?! zAU?!

Chiar nimeni?!

La naiba cu ea de logica!

Trebuie sa fac ceva...sa iau legatura cu cineva....o vraja....ce vraja? Sunt cea mai imbecila vrajitoare de pana acum! Si imbecila de Emily nu a putut sa ma invete ceva ca sa supravietuiesc si eu? 

Am auzit un fosnet suspect si inima a inceput sa-mi bata tot mai tare,m-am lipit de trunchiul copacului si ochii mi s-au marit cand acel fosnet se auzea tot mai aproape si tot mai tare.

Am vazut asta intr-un film,fata fuge si ajunge in padure,aude in fosnet si o rupe la fuga,nu se termina bine filmul,cum nici povestea mea nu-i prea geniala se pare.

Fosnetul era tot mai puternic,periculos de puternic,am inceput sa tremur tot mai mult pana ce mi-am facut curaj sa ma intorc si sa observ ca era doar un iepuras.

-La naiba,ce m-ai speriat...soptesc pentru mine devenind mai linistita

-Serios? Arat ca bau-bau? se auzi dintr-odata o voce masculina nemaiintalnita pana acum

M-am intors terifiata si atunci am vazut,la nu mare distanta de mine,un barbat,care ma facu sa ma gandesc de doua ori daca visez sau nu!

Era atat de....in fine,nu-l intrecea chiar pe Ryan,dar nici mai prejos nu se lasa....

-Ccc..cc..cine..cine esti? ma balbai eu dandu-ma cativa pasi mai in spate

-Cu siguranta nu un monstru,dar judecand dupa faptul ca te-am speriat...ne mai gandim la asta. a spus ranjind la final,era un zambet...ah...

Balesc sau ce naiba? 

-Cine naiba esti? am intrebat din nou tot mai sigura pe mine pentru a da dovada de o controlare,oarecum

-O cunostinta de a lui Ryan,daca pot spune asa...

Ok,nu cred ca e o cunostinta in sensul bun al cuvantului.

-Stii...cred ca aveam treaba undeva prin partea cealalta a continentului...Bine pa! zic rapid intorcandu-ma sa plec dar intr-o fractiune de secunda aparu deja in fata mea blocandu-mi calea.Ok...vorbesc serios...cine naiba esti?

-Sunt Chris,dulceata.Apropo,iti ador curiozitatea,e molipsitoare.Randul meu acum,ce cauti tu singurica pe aici? Te-a pierdut Ryan?

-Vorbesti deparca sunt proprietatea lui.

-Nu e asa?

-Nu! i-am taiat-o scurt dand sa plec din nou dar nu imi permite iarasi.De ce nu vrei sa ma lasi si sa te duci naibii de unde ai iesit?!