꧁༒Capitolul 12༒꧂

46 7 0
                                    

꧁༒ROX ༒꧂
       Cu toate ca este ametit si il doare aproape tot corpul din cauza încăierării pierdute,Ryan isi gaseste energia necesara si pleaca brusc de pe loc.
      -Unde mergem?
      -Acasa.spune el pe un ton dur,pe care nu mi-a mai vorbit pana acum. Nu te pot lasa aici,nu te stiu in siguranta.
      -Dar facultatea?
      -E oricum vineri. Te intorci luni,dar stai departe de ei.
       Pun mana pe telefon si o sun pe Lucy cand el coboara sa alimenteze.
      -Alo,Rox! Ce s-a intamplat?
      -Am plecat cu Ryan. Weekend-ul asta nu sunt acolo,imi pare rau pentru cele intamplate. Nu raspunde,nu spune nimic. Nu ma suna peste weekend,iti povestesc tot luni cand ma intorc.
      E tot ce reusesc sa-i spun,apoi Ryan urca in masina si inchid apelul.
     -Cu cine vorbeai?
     -Cu nimeni.
     -De ce ma minti? De ce dracu' ii acoperi atat. Iti e frica? Te-au amenințat? S-a atins cineva de tine,te-a lovit cineva?
     Privesc absenta pe geam si nu spun nimic. Il simt pe Ryan cum se încordează. Tacerea mea il afecteaza,il scoate din minti,dar e mai bine asa. Nu vreau sa ii spun nimic,deja a ajuns destul de rau.
      -DE CE NU RASPUNZI? DE CE LE IEI APĂRAREA?
      Țipatul lui ma facut sa tresar. Ii inteleg reactia,dar imi e greu sa-l recunosc. Nu l-am vazut niciodata asa...
    
    Ajungem in fata casei mele,iar tot ce spune este:
     -Te rog sa ramai acolo. Sa dea dracu' sa iei legatura cu vreunul din ei,Rox,ma jur ca nu stiu ce fac cu tine.
      Incuviintez din cap si cobor din masina. Trebuie sa recunosc ca imi e putin frica de "noul" Ryan,dar pana la urma poate vrea doar sa ma protejeze. Intru in casa,iar tata se pregătea sa plece la serviciu.
       -Rox! Ce faci tata acasa la ora asta?
      -Pai,am venit cu Ryan. El m-a adus pana aici.ii spun eu,incercand sa nu las la vedere frica din vocea mea.
      -Esti bine? Pari putin...panicata.
      -Sunt doar...Doar obosita.
     Tata ma imbratiseaza,ma pupa pe cap,apoi pleaca spre servici. Urc in graba scarile si intru in camera mea. Stau in pat si privesc tavanul si chiar as vrea sa o sun pe Lucy,sa vorbesc cu ea. Sa stiu de ce a facut asta,sa vad daca Max e in regula,dar in primul rand,ce grup au de e asa greu sa intri. Oficial acum fac parte din el,asa ca am dreptul sa stiu cum e.
        -Alo!
        -Rox! Spune-mi si mie ce s-a intampat.
       -Pai,Ryan...I-am zis despre cele intamplate cu John si parca si-a iesit din minti.
     In timp ce vorbeam cu Lucy,aud vag soneria de la usa,apoi pasii mamei care merge sa deschida. Ignor soneria si revin la apel.
       -Au inceput sa se bata. Max a vrut sa intervină dar...ma opresc brusc din vorbit.
       Ryan da usa de perete,apoi se apropie de mine si imi ia telefonul din mana. Se uita pe ecran,unde vede numele Lucyei,apoi inchide si il arunca pe pat.
      -Ce ti-am zis in masina,Rox? CE DRACU' TI-AM ZIS? Nu inteleg de ce tii asa mult sa tii legatura cu ei. Te-ai culcat cu un străin doar ca sa ce? SA CE,ROX? Sa te accepte? In ce grup,ce stii tu despre ei?
      -Nimic...
      Se uita in ochii mei,apoi ma loveste tare peste fata. Ma uit la el cu ochii in lacrimi,si il simt cum bate in retragere. Ma priveste cateva secunde,ma mai loveste o data,apoi ma ia in brate si ma pupa pe frunte.
      -Iarta-ma,Rox. Nu am vrut,stii ca nu imi sta in caracter,doar ca nu m-am putut controla. Te joci pur si simplu cu nervii mei.
      Nu spun nimic. Doar imi tin capul in pieptul lui plangand. Ma mângâie usor pe par,e un sentiment atat de placut...As sta in bratele lui o eternitate. Ma simt asa de bine,de protejata. La dracu' il iubesc asa de mult.

꧁༒Altfel de fata༒꧂Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum