꧁༒Altfel de fata༒꧂

꧁༒Capitolul 15༒꧂

꧁༒ROX༒꧂
         Pot sa cred ce tocmai s-a intamplat. Nu imi vine sa cred ca l-am pierdut pe Ryan doar pentru niste persoane care nu dau de fapt nici doi bani pe mine. Dupa ce Ryan a iesit din camera,vine tata si deschide usor usa. Imi sterg repede lacrimile,dar apar unele noi in secunda urmatoare.
     -E totul bine?intreaba el si vine si se aseaza langa mine.
     -Bine? La dracu' nu e nimic bine. Colega mea de camera e o ciudata,am fost obligata intr-un fel sa ma culc cu unu pe care il stiam de cateva ore ca sa fiu acceptata in blestematul lor grup. In seara asta mi s-a rupt sufletul cand am lasat cateva grame de iarba in palma unui copilas de 15 ani. La dracu' cu tot! Nu vreau sa ma intorc,il vreau pe Ryan inapoi,vreau iar aici,in orasul asta de rahat,dar macar e unul linistit.
      Tata prefera sa nu zica nimic. Ma imbratiseaza si ma pupa pe cap. Ma mângâie usor pe spate. In sfarsit ma simt in siguranta,dupa toate cele intamplate. Am parte de cateva momente de liniste,care sunt întrerupte de telefonul meu care suna. E John.
         -Alo!
         -Rox,ai facut ce aveai de facut,ai banii?
       -Da,John,ii am. Crezi ca duminica poti tu sa treci sa ma iei? M-am certat cu Ryan,iar masina mea e la facultate.
     -Sigur,dar ce s-a intamplat?
     -Vorbim pe drum. Ma bucur si ma surprinde ca iti pasa.
      -Pai acum,suntem oficial prieteni. Si eu am sentimente cu toate ca par mai...Fara.
      Eu si John ne luam la revedere,iar tata zambeste discret catre mine.
       -El e baiatul cu care ai facut-o?
       -Da...raspund eu surprinsă de afirmatia lui.
        -Macar ii pasa de tine,intr-o oarecare masura.
        -Da,asa este.spun,dar cuvintele ma dor ca dracu'
       Nu vreau sa ma gandesc ca o sa ma împac pur si simplu cu ideea ca Ryan m-a lasat. Sigur se asteapta sa-l sun,sa merg la el,sa-l caut...Dar de ce sa o fac? Pana la urma nu poate crede ca depind de el in vreun fel.
       Raman in bratele tatei. Ma simt bine acolo,parca orice grija a disparut pentru cateva secunde. Oare de ce mama nu e asa cu mine? Cu ce i-am gresit oare sa nu de-a doi bani pe mine?
      -Tata,te pot...Te pot intreba ceva?spun eu,in timp ce ma luptam cu lacrimile.
      -Sigur,scumpa mea. Orice.
      -De ce...De ce mama se poarta asa cu mine? Cu ce i-am gresit eu acestei femei de ma urăște?
      -Of,stiam ca o sa vina si ziua asta...spune el oftând,lucru ce ma nelinisteste.
       -Adica...Ce vrei sa spui cu asta?
       -Ea nu e mama ta.spune el,iar eu incep sa plang si mai tare.
      -Dar,mama unde e? Cine e?
      -Mama ta a murit cand te-a nascut,si mi-a zis in ultimele sale clipe sa nu cumva sa te las fara mama. Imoral sau nu,in cateva luni mi-am refăcut viata cu aceasta femeie.
       -In regula,dar ea de ce ma urăște? Eram doar un bebe...
       -Te urăște pentru simplul motiv ca ii semeni atat de mult mamei tale. Fizic,caracterul tau tare,faptul ca treci singura prin atatea lucruri si preferi sa minti frumos ca sa protejezi pe altii. Asa era si ea,o adevarata minune. 
       Cuvintele tatei m-au doborât cu totul. Nu pot sa cred ca asta e real,sper ca e doar un coșmar din care nu m-am trezit inca. Mai intai problemele de la facultate,cearta cu Ryan,acum asta? Ce poate fi mai rau de atat?