The Dark Side 2- Forțe irezistibile

Capitolul 13

Sunt cea mai fericită femeie din lume. Peste câteva săptămâni mă voi căsători, o să-mi țin propriul copil în brațe după o lungă perioada iar acum mă pot plimbă prin oraș cu noua mașinuță a mea, Asli. Se află în parcarea și i-am dat restul de bani celui care mi-a adus-o.

"Frumoasă, micuță, roșie și perfectă pentru fetița mea" și mă sărută dulce pe frunte

"Abia aștept să o pun în mișcare, iubitule." Îi spun eu veselă lui Sam

"Pai ce mai aștepți? Instructor lângă tine ai, permis de conducere ți-ai făcut acum 2 ani și știu că te pricepi"

Sam are foarte mare dreptate, așa că îmi iau actele necesare și pe Betty cu Anais pentru a le plimba și pe ele, dar să nu uităm de instructor. Ne îmbarcăm în mașinuță mea și bag cheile în contact, pe urma pornind la drum. Încurc de două ori frâna cu accelerația, îmi intră un porumbel în parbriz, cad o dată în șanț dar spre surprinderea mea e că încă n-am făcut accident. Bine pentru început,nu?

"Annie...mă surzești la propriu. Dă muzica aia mai încet". Țipă Betty în toată mașină dar eu din contra o dau mai tare. Anais sare pe banchetă și cântă melodia ce răsună în toată mașină.

Din neatenție eram să intru într-o alta mașină dar noroc că Sam intervine și manevrează volanul. Răsuflu ușurată și schimb locul cu Sam fiindcă mă ivește o durere mare de cap. Trecând de acest incident, ne bucurăm de minunăția asta micuță. Am ieșit astăzi în oraș și mă blestem din nou, fiindcă nu m-am potolit acasă. Așa că stăm doar o ora și ne întoarcem acasă. Acolo, mă simt la fel de minunat, pentru că viitorul soț al meu îmi pregăti un meniu preferat. Cartofii prăjiți cu mult mult kecheap deasupra.

Ce  putea fi mai frumos? Betty ne propuse să ne chemăm familia pentru a stabili toate secretele dintre noi. Voiam să știu tot si să nu mă mai surprindă nimic de acum înainte. Așa că Betty îl sună pe Mark(bineînțeles că iubitul ei), părinți ei, iar Sam pe Filip și am mai rămas eu. Normal că pe tata și....ar trebui și pe Richard dar mi-ar fi greu să-l chem aici. Aș fi față în față cu o forță irezistibilă dar oare se va schimbă? Mă tem că ar putea fi deranjată și Julya de aceasta situație dar trebuie să o fac.

Facem așa cum ne-am propus, invitându-i diseară la o reuniune de familie, iar că să-mi liniștesc mințile, fac un duș lung. Apa mă liniștea întotdeauna, uneori constatând că face parte din mine. Mereu adoram să merg la plajă si să innot toată ziua în apa marii. În momentul acela îmi veni o idee nemaipomenită. O nunta pe plajă nu ar strica, nu-i așa? Voiam să am cea mai frumoasă nunta pe care o putea imagina cineva. Râd din nou din cauza ideei mele și observ că se apropie ora stabilită. Ies cu greu din cadă și îmi înfășor părul într-un prosop, același lucru făcând și cu corpul meu. În camera intrase Anais care era un pic supărată, din câte puteam observa.

Mă apropii de ea și o iau din brațe. Mult ca sigur nu era bine. Mereu când o îmbrățișam când era tristă, îi dădeau lacrimile

"Ce-ai pățit scumpo?". Și mă despart din îmbrățișarea dulce

"După ce o să va căsătoriți, eu o să ajung într-un orfelinat, nu-i așa? Nici nu m-aș aștepta, fiindcă o mini Annie va veni pe lume după o scurtă perioada și eu aș fi în plus". Iar ea izbucnește într-un plâns amar.

Îi iau fața în mâinile mele iar apoi o pup pe frunte

"Pentru nimic în lume nu te-aș trimite în acel loc. Tu faci parte din mine. Chiar dacă eu nu te-am născut, eu iți sunt mamă de acum. Iți spun sincer, că n-aș putea trai fără tine iar tu m-ai făcut să trăiesc, atunci când credeam că nu mai am niciun rost pe acest pământ. M-ai ridicat de jos, încurajându-mă că va fi bine iar eu acum să te părăsesc? Nu! Eu o să fiu alături de tine mereu și vei fi sora mai mare a micuțului ăsta din pântecul meu."