-Tu poti comunica cu el?
-Nu.spune tata trist.
-Ii voi trasmite ca il iubesti.
Acesta a zambind,conducandu-ma pana la poarta locuinței.Am luat-o la pas,m-am uitat la mana,observand șnurul rosu al lui Hake.Posibil ca el sa imi fii pus asta din nou cand ma luat de maini in seara precedenta.Si iepuroaica aia ce se emotiona asa tare?Dar totusi ca am aflat cu asa usurinta despre spusele lui Rolan ma pune putin pe ganduri.
-Roli!
Am tresarit,intorcandu-ma vazandu-l pe Misaki.
-Putem te rog sa vorbim?
Am stat putin sa ma gandesc,el a fost posedat si poaibil ca acel rau sa il faca sa zica adevarul...Totusi nu voi stii daca nu intreb si ascult.
-Sigur.
Mi-a zambit,asezandu-ne pe o banca.
-Roli...eu...imi pare rau pentru ce sa intamplat in aceea seara.Eu nu m-am putut controla si....si...
-Si tot ce ai zis e adevarat?
-Da....
-Misaki!spun acesta punandu-si atentia asupra mea.Esti cel mai bun prieten al meu,imi pare rau ca nu pot sa te plac mai mult de atat....
-Stiu,ai iub-
-Si daca as fi avut,asta nu inseamna ca imi impiedica sentimentele!Uite...sper ca putem fi ca inainte mh?Stiu ca copilasul meu ar merita pe cineva mai bun si perfect ca mine.
-Cine m-ar place?
-Roli.
Imi intorc privirea observandul pe Tristan.
-Tristan?Sa intamplat ceva?
-Te cautam!E despre Rolan...
Fiori mi-au trecut pe sira spinari,ce e cu el oare?
-Ce e cu el?zic vocea tremurand putin.
-E...in casa...nu chiar in persoana...adica mai vine ai vedea.
-Merg acum,Misaki el e Tristan.
Ii fac cu ochiul lui Tristan acesta ranjind.Stiu ce e intre ei,Tristan de cand la dus acasa zambeste ca prostul si din pura intamplare am aflat de ce.Mi-am grabit pasii,intrand aproape cazand in bot,am ramas socat cand am vazut spiritul lui Rolan.Iepuroaica a vrut sa il atinga,parca turbasem vazand.
-SA NU INDRAZNESTI!
Nu stiu daca a fost de la strigat,dar pot spune ca iepuroaica a zburat in perete.Hake sa uitat socat atat la mine cat si la Rolan,cred ca e confuz,saracul.Iepuroaica sa ridicat fugimd in spatele lui,cred ca mai aveam putin si imi exploda o vena.O atingere ma facut sa tresar.
-Mama...
-T-tia spus...?
-D-de ce nu mi-ai spus?lacrimi au aparut pe fata mea.De ce?
Acesta ma imbratisat,l-am strans cu putere,simtind ceva placut.
-Copilasul meu...
Hake cat si aia erau socati.
-Tata te iubeste...
-Stiu,draga...dar acum nu ma mai pot intoarce...zice cu o voce trista.
-M-ma vei vizita?
-Voi sta aici mereu ca spirit,doar e casa mea,nu?
-Te v-voi vedea nonstop?
-Mhm.apropa.Hake!
Acesta a tresarit,vrnind cand mama ia facut semn.
-Il iubesti?spune luandu-l de mana.
-Mai mult ca orice,mi-aș da si viata pentru el.
-Atunci promite-mi ca vei avea grija de el.
Sa uitat spre mine,sarutandu-ma scurt.
-Promit!
