Capitolul 7

8.3K 455 1
                                    

-Am ajuns, strig eu sarcastica in apartamentul meu gol.
Insfarsit acasa, l-am lasat pe Damian singur in Dubai iar eu am luat primul avion si am venit. Doamna Blake, sora si mama mea suna fara oprire dar nu vroiam sa le raspund in speranta ca vor inceta. Intr-un moment sunt trezita din ganduri de soneria de la intrare. Ma ridic lenesa din canapea si pornesc spre usa, lucru gresit. Toate persoanele de mai sus se aflau in fata usii mele.

-Mersi ca m-ai anuntat, zic sarcastica spre sora mea.Intrati.

-Te-am sunat, zice ea ridicand din umeri.

-Patricia, ce s-a intamplat in seara aceea?intreaba mama lui Damian.

-Ce s-a auzit si la televizor. A adus una din amantele sale fix in camera noastra. M-am decis. Am sa divortez de el, daca el in luna noastra m-a inselat. In camera noastra.

-Patricia, stiu ca fiul meu a gresit dar...

-Nu, nu incercati sa-i gasiti scuze. Ce s-a intamplat acolo eu nu voi trece cu vederea.

-Incearca sa-l ierti draga, zice mama mangaindu-mi parul.

-Mama!

-Off, hai Elisa sa mergem. Nu avem nicio sansa, se resemneaza mama intr-un final.

-Totusi, sa te mai gandesti,zice mama lui plecand impreuna cu mama mea.

-Sa nu te aud, ii zic surorii mele care a ramas si se uita la mine.

-Nu aveam de gand sa zic nimic. Doar ca nu cred ca faci lucrul bun, macar asteapta ca tata sa-si rezolve problemele.

-Stiti ceva? Mai lasati-ma cu problemele voastre!tip eu la sora mea, mai degraba urlu. Mereu sa fiu sprijinul familiei dar pana cand? Eu trebuie sa-mi petrec tot timpul alaturi de un barbat pe care nu-l iubesc. Pe cand voi ce? Adunati meritele sacrificiilor mele.

-Cia, zice sora mea suspinand. Eu nu ti-am cerut asta, ba chiar eu am fost cea care te-a sustinut. Ce ti-am zis inainte sa te duci la altar?

-"Fugi! Fugi acum cat poti daca nu e lucrul pe care-l vrei."

-De ce n-ai facut asta?

-Pentru ca imi iubesc familia. Pentru ca tu esti sora mea si nu vreau sa-ti lipseasca nimica, zic eu imbratisand-o.

-Eu vreau sa fiu tu fericita,dar ma doare sufletul sa-l vad pe tatal nostru cum se chinuie si cu diabetul si cu firma. Mai ales ca nu avem toti banii necesari pentru a pune firma pe picioare din nou.

-Asteapta putin, imi suna telefonul,zic eu ridicandu-ma de pe canapea.

"-Da Damian.

-Am sunat sa-mi cer scuze pentru...

-Daca te interesa cu adevarat sa-ti ceri scuze acum te aflai cu un buchet de trandafiri si niste ciocolata in fata usii mele."

-I-ai inchis?rade sora mea.

-Bineinteles. Vrea impacare? Ii dau eu impacare. Nu ca as tine la el sau ceva, doar ca putea sa ia si el alta camera.

-Daca tu nu-i oferi ce-i trebuie.

-Touche, zic eu razand insa sunt intrerupta de soneria usii. Daca e iar mama, iti jur ca va las aici si plec, zic eu uitandu-ma pe vizor. E Damian, ii deschid?

SecretaryUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum