Capitolul 28

6.4K 356 2
                                    

-Mama, convinge-l pe tata sa ma lase la petrecerea lui Alice, te rog.

-Damian, dragule, lasa fata sa se distreze. Are 18 ani, vrea si ea sa se simta bine, este cuminte.

-Off, fie. Dar sa nu bei si sa nu stai cu baietii, sa nu conduci daca ai baut si sa nu...

-Lasa-o in pace. Du-te si distreaza-te.

-Nu este corect, se vaita Eric. Daca ea pleaca la petrecere, eu vreau un joc nou pentru playstation.

-Asa, veniti la mine toti, tu draga, nu iti doresti nimic?

-Nu ar strica o masina noua, glumesc eu cu el.

-Ha, ha, a revenit umorul a la Patricia?

-Si eu te iubesc dragule, zic sarutandu-l.

-Yuck, se stramba fiul nostru.

-Tati, am plecat. Va iubesc, pa mormolocule, striga catre fratele ei.

-Pocitanie.

-Irene Rosemary, nu-ti mai jignii fratele, strig in urma ei.

-Cat de mult a crescut, zice Damian oferindu-mi un pahar de vin.

-Mama, pot sa ma duc sa ma joc pe playstation?

-Da puiule, du-te. Vezi sa nu mai spargi nimic, zic eu razand de el.

-Iubito, cine ar fi crezut ca noi vom avea un viitor. Ca vom avea inca un copil. Puteam sa jur in seara aia , dupa sarut, ai sa ma gonesti si ai sa ma parasesti din nou.

-Dar uite ca nu s-a intamplat, iar acum locuim impreuna, cu cele doua comorii ale noastre.

-Eric si Rose. Tot nu cred ca a fost o idee prea buna sa o lasi sa plece la petrecerea aia. Daca se intampla ceva, daca...

-Scumpule, e doar o petrecere. Nu se poate intampla nimic, poate doar sa cunoasca un baiat demn... Stai asa, asta era. Iti e frica ca nu va mai fii printesa lu tati.

-Ea tot timpul va fi printesa mea.

-Iubitule, cred ca e timpul sa mergem si noi la somn. Este destul de tarziu, cand va venii ne va trezii ea.

-Bine scumpo.

***

-Damian, se aud zgomote de jos, il trezesc eu pe sotul meu.

-Sigur e doar Rose, zice el somnoros.

-Iubitule, Rose nu sparge cate ceva cand vine acasa. Sa mergem sa vedem.

-Cat e ceasul?

-Patru dimineata.

L-am urmat pe sotul meu indeaproape si am coborat jos, de unde se auzeau sunetele. In sufragerie se afla Rose acompaniata de un baiat.

-Rosemary, ce se petrece aici?zice Damian nervos insa Rose doar rade.

-Buna seara domnule si doamna Blake, am avut un mic incident la petrecere. Se pare ca paharele s-au cam amestecat si a baut dintr-un pahar de bautura. Si ei bine, am adus-o acasa.

-Multumim tinere, zic eu in semn de plecare.

-Eu am sa plec, zice el lasandu-i geanta pe canapea.

-Haideti si noi la somn, zic eu incercand sa evit o cearta. E destul de tarziu, zic mangaindu-l pe Damian.

-Noapte buna mama, zice Rose cazand pe canapea.

-Hai dragule, o sa-si revina pana maine.

***

-Rose, micul dejun e gata, o anunt eu.

-Nu mai tipa mama, ma doare capul. Cum am ajuns in pat aseara?intreaba ea asezandu-se la masa.

-Tatal tau. Cand ai venit ai adormit pe canapea, dupa vreo 20 de minute a venit inapoi si te-a dus in brate pana in dormitor.

-Tata, unde e?intreaba Eric.

-A trebuit sa plece pana in oras. A zis ca are ceva de facut.

-Este suparat pe mine, nu-i asa?intreaba Rose cu jumatate de gura.

-Poate doar putin. Baiatul ala de aseara cine e? Prietenul tau cumva?

-Cine? Andrew? Nu, zice ea rosind.

-Frumusel.

-Mama, mananc, zice Eric cu gura plina.

-Jumat' de metru, zice Rose lovindu-l peste ceafa.

-Rosemary, se aude vocea lui Damian. Vino pana in biroul meu.

Am intrat impreuna cu Rose in biroul sotului meu, unde atmosfera era una foarte tensionata. Imi era frica sa nu cumva ca cei doi sa certe.

-Rosemary, vreau sa lasi cheile motorului si telefonul pe biroul asta.

-Tata, te rog nu. Promit ca numai fac...

-Rose, acum, zice el aspru.

-Mama, nu-l poti lasa.

-Puiule, asculta-l, va fi bine.

-Poftim, zice ea trantind cheile si telefonul pe biroul lui.

-Bun, acum vreau sa iei cutia asta si s-o deschizi.

Aveam o presimtire ce se afla in cutie, asa ca am urmarit-o cum deschide cutia si expresia de fata ei era de milioane.

-Te iubesc, te iubesc, zice Rose luandu-l in brate.

-Stiam cat de mult iti doresti masina aceea si noul telefon, asa ca m-am gandit la un cadou de ziua ta mai devreme, zic alaturandu-ma imbratisarii.

-Eu ce primesc?intreaba Eric din pragul usii.

-Stiu ca si tu ziceai ceva de un nou laptop si cateva jocuri pentru playstation.

-Sunteti cei mai tari parintii, zic cei doi copii ai nostri in cor.

-Si cand te gandesti ca totul a inceput cand eram secretara ta.

SecretaryUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum