Damian POV:
Parul care odata era blond si ondulat, acum este drept, lung si brunet. Pana ca si ochii si-au pierdut scanteia si culoarea care odata exista.
-Da, chiar eu. Patricia. Acum ca te-ai decis sa te arati, ai face bine sa-mi explici de ce tatal meu face inchisoare pentru ceva ce nu a facut?
-Asta incercam si noi sa aflam, raspunde tata in locul meu.
-Damian, tu cred ca sti cel mai bine, nu-i asa? Intreaba Patricia rece.
Vreau sa zic ceva insa sunt intrerupt de usa care se deschise, pe ea intrand fetita de pe hol.
-Mami, imi e fomica si m-am plictisit. Iar Sara nu se joaca cu mine.
MAMI.
Patricia POV:
-Off Rose, ti-am zis sa papi cand am plecat de la bunica. Ma scuzati putin, zic eu lasandu-ma la acelasi nivel cu ea. Mami are putina treaba , stai cu mine aici si apoi mergem sa luam mancare chinezeasca. E bine puiule?
-Da mami, zice ea pupandu-ma pe obraz. Buna Damian, zice facandu-i cu mana lui Damian apoi asezandu-se pe un fotoliu.
-Sa revenim la treburile noastre. Vreau ca pana maine dimineata toate dosarele la care tatal meu a semnat sa fie pe biroul meu, zic eu rece. Damian, daca aflu ca tu esti cel vinovat, iti garantez ca tu vei fii cel care va putrezi in inchisoare si cu asta am incheiat. Hai pitic, sa luam sa papam.
-Yeeey, exclama fetita mea fericita.
-Daca ma scuzati, sefa mea m-a anuntat ca am terminat programul, zic parasind biroul.
-Mami, cine e domnul acela? Parea foarte suparat.
-Vechi cunostinte puiule.
-Patricia, se aude o voce care imi striga numele, ma intorc si cel care striga era Damian.
-Ce doresti Damian? Eu si fiica mea dorim sa luam pranzul.
-Vroiam sa stiu daca putem vorbii.
-Sunt putin cam ocupata acum, din cate vezi, zic asteptand sa vina liftul.
-Mami, poate si Damian sa mearga cu noi?
-Sigur Damian are foarte multa treaba, nu-l putem retine. Nu-i asa?
-Nu, de fapt, chiar vroiam sa ma duc sa iau pranzul. Ma alatur si eu voi.
-Mda, zic eu sarcastica.
***
-Mai doriti ceva?intreaba chelnerul.
-Irene, mai vrei ceva?intreaba Damian.
-Hmm, milkshake de capsuni.
-Deci un milkshake de capsuni si doua cafele, zic eu taios.
-Mami, de ce mi-a zis Irene, zice fiica mea tragandu-ma de maneca.
-Puiule, daca eu te strig Rose sau Mary, asta nu inseamna ca altcineva nu te poate striga Irene. Iubito, vrei sa asculti muzica?
-Da, te rog, raspunde ea iar eu ii ofer mp3 plin de melodiile ei preferate si castile.
-Acum putem vorbii, zic eu evitandu-i privirea.
CITEȘTI
Secretary
Romance"-Eram conştient ca o sa ajungem aici. -Atunci de ce ai continuat? -Pentru că inima mea spune că o să moară fără zâmbetul tau. Şi pentru că dragostea nu este aici pentru a ne face fericiti. Eu cred că există ca sa ne arate cât de mult putem indura".
