Secretary

Capitolul 17

"-Da Patricia, eu.

-Cati bani vrei Fabrizio?

-De unde sti ca vreau ceva anume?

-Pentru ca de fiecare data cand imi zici numele complet vrei ceva anume.

-Off, fie. Vreau 300 de dolari.

-Bine, unde esti? Sti ceva, ia vorbeste si cu sora cealalta, zic eu si ii dai telefonul Giuliei."

-Te urasc, mimeaza sora mea.

-Nu esti singura, stai la coada.

-Fratioare, daca vrei bani n-ai nimerit persoana. Off, fie. Ne vedem mai incolo. Pa.

-A reusit sa te convinga?

-Mda,e fratele nostru Patricia.

-Giulia, eu trebuie sa ajung la programarea la psiholoaga aia.

Am lasat-o pe sora mea sa faca cumparaturile in continuare si m-am dus la cabinetul doctoritei.

-Buna Patricia, intra, ma pofteste Diane inauntru.

-Buna si tie.

-Ia un loc si povesteste-mi cum ai dormit aseara cu calmantul care l-ai luat.

-Pai, nu prea l-am luat. Aseara nu prea am dormit deloc, am avut putina treaba.

Nici nu am observat cand timpul a inceput sa se scurga iar cele 2 ore sa dispara.

-De ce te consideri vinovata de ceea ce s-a intamplat?

-Pentru ca nu-l pot iubii asa cum merita, pentru ca in incercarea de a putea gasii sprijinul in cineva am ajuns in situatia aia.

-Sti ce cred eu? Eu cred ca tu, esti impartita intre doua iubiri, una posibila si una imposibila. Cea imposibila trezeste in tine adrenalina, spotanul, poate chiar aventura, pe cand cea posibila aduce la suprafata o alta tu. Iubire, romantism, o casnicie, o familie. Esti ca o cumpana, cand incerci sa le echilibrezi una devine mai grea ca alta. Nu conteaza atat de mult ceea ce faci, ci cata dragoste pui in ceea ce faci. Deci, in ce iubire iti pui toata implicarea, in cea posibila sau imposibila?

-Faci lucrurile sa para atat de simple.

-Asta pentru ca sunt simple. Desi nu pare o fraza tocmai potrivita pentru un psiholog: Nu asculta ce spune mintea, ci doar ce vrea inima.

-Multumesc, zic ridicandu-ma de pe canapea.

"-Giulia, noi doua si o sesiune de shopping.

-Perfect, in 5 minute in fata vechiului tau apartament.

-Sunt deja acolo.

-Si mai bine, imediat ajung si eu."

Pur si simplu imi iubesc sora si firea ei copilaroasa, parintii nostrii fiind mai mereu plecati in interes de serviciu, mai mult ne-am crescut una pe alta.

-Cia, trezirea, zice sora mea fluturand mana in fata mea.

-Scuze, depanam amintiri.

-Mergem?

-Sigur.

Cred ca mai bine de 3 ore m-am plimbat prin mall, iar din aceasta "aventura" m-am ales doar cu o rochita alba vaporoasa. Pe cand sora mea...

-Bine, acum spune-mi, la ce o sa-ti foloseasca toate aceste, 1,2,3,4,5,...11 pungi?

-Nu sti niciodata, zice ea razand.

-Mai am un loc unde trebuie sa ajung. Crezi ca domnul Charles, cel cu hotdog-i mai se afla in parcul central?

-Cred ca da, acum ai pofta de hot-dog?

-Cam asa ceva.

Avem de gand sa fac intocmai cum a spus Diane, avem sa aleg cu inima. Am fost in parc si am cumparat cativa hotdogi apoi am plecat spre vechiul meu apartament. Am aranjat totul exact cum vroiam in apartament apoi l-am sunat.

"-Vino urgent pana in apartamentul meu.

-Dar...

-Niciun dar, am mare nevoie de tine, urgent.

-Ok, hai ca vin acum."

Vroiam ca totul sa iasa perfect, sa nu gresesc alegerea facuta, sa fie bine, in 10 minute soneria se face auzita in tot apartamentul. Imi asez rochita din nou si pornesc spre usa.

-Hey, ce s-a intamplat?intreaba el intrand inauntru.

-Imi ascult dorintele inimii, zic apoi il sarut.