Return of Magic

Prolog

  

   Anis venea din oraș cu prietenii în timp ce mergeau și râdeau pe stradă. Vorbeau despre ultima lor excursie și despre mahmureala de atunci. Era o zi frumoasă, o zi normală, dar dacă ar fi avut idee ce urma să se întâmple, ar fi apreciat-o cu toții mai mult.

  - Ce e acela? Un incendiu? întrebă Lisa serioasă, oprindu-se în mijlocul străzii.

  Anis se uită la prietena sa și la restul, apoi privi în zare. Peste case și blocuri se vedea un fum negru, dens, și din depărtare se auzeau oameni urlând. d
Din spatele lor acum se auzeau sunete de avioane și elicoptere, care veniră deasupra lor, îndreptându-se spre locul de unde venea fumul.

  Dar alea nu sunt elicoptere de incendii sau urgențe...sunt avioane și elicoptere de război... gândi Anis confuză

  Tinerii rămasără încremeniți, în mijlocul străzii, și priviră infernul ce se iscase în depărtarea lor. Aceștia tresăriră speriați când începură să sune sirenele și se auzi o voce în megafoane, în tot orașul.

  - Dragi cetățeni, vă rugăm să vă păstrați calmul și să vă retrageți cât mai rapid într-un loc sigur. Repet, păstrați-vă calmul și retrageți-vă cât mai rapid în locuințe.

  - Ce e asta? murmură Mason, iar în depărtare se auzi un răget ca al reptilelor străvechi din filme.

  Pe cer își făcu apariția o reptilă zburătoare uriașă, cu solzii de culoarea soarelui la apus și care zbura cu unul din avioanele de luptă în dinți, de parcă ar fi fost o simplă jucărie. Îi dădu drumul să cadă, prăbușindu-se peste clădiri și oameni. O explozie se creă în locul în care căzuse aeronava de război, explozie ce inițial părea mare, dar după ce monstrul zburător începu să scuipe flăcări peste oraș, explozia anterioară era insignifiantă. În jur se crease haos total. Oamenii țipau și fugeau, focul apărea pretutindeni, fumul dens umplea aerul și te împiedica să respiri.

  Anis realiză că nici unul din prietenii ei nu mai era lângă ea, toți fugiseră și o lăsaseră acolo. Era atât de speriată, că nu știa ce să mai facă. Ar fi vrut să fugă, dar mușchii, picioarele, nu o mai ascultau. Își scoasă telefonul din buzunar, cu mâinile tremurânde și vru să sune la urgențe.

  Idioato! Ce urgențe? Dragonul acela a aruncat un avion de război de parcă era o jucărie de cauciuc.

  Își trasă rapid bluza peste gură și nas. Picioarele ei își reveniră și aceasta o luă la fugă prin fum, haos, flăcări, clădiri prăbușite și oameni morți. Nu știa unde fugea, unde se îndrepta, știa doar că trebuie să fugă cât mai departe de locul acesta. O clădire din spatele ei cedă din cauza unei explozii și se prăbuși. Fata auzi țipete și văzu cu coada ochiului cum bucățile de beton căzură peste oameni și îi striviră. Strânsă câteva secunde din ochi, iar pielea i se făcu de găină.

  Fugi...fugi...FUGI!

  Nici nu știa că putea fugii așa mult. Dacă ar fi fost la o probă sportivă, ar fi leșinat după nici 300 de metri, dar acum frica o domina și nu mai simțea nimic, doar miros de fum, sânge și moarte. Încerca să se țină după alți oameni, să nu fie singură, dar mulți rămasără în urma ei, alții o luaseră mult mai în față, unii mureau chiar lângă ea, din cauza clădirilor ce erau doborâte de valuri de foc. Fiecare era pentru el, iar ea încerca să iasă cât mai repede din orașul acesta, din haosul acesta. Femei care își țineau copiii carbonizați, în brațe, plângând, bărbați în toată firea care fugeau speriați pentru viața lor, bucăți de corpuri însângerate răsărite printre dărâmături. Calea îi era blocată de dărâmături, iar uneori trebuia să se cațere peste rămășițele de case și blocuri, uneori fiind chiar nevoită să se cațere șo peste cadavre sau chiar să se apuce de niște mâini ieșite printre molozuri ca să se poată cățăra. Cel mai greu a fost să treacă peste primele leșuri și să apuce primele mâini, dar după aceea a început să ignore detaliile astea și să se gândească doar cum să scape cu viață. Moartea era pretutindeni, toți o luaseră razna.