Return of Magic

9. Anis

 

Anis se trezi în dimineața următoare în camera ei. Își simțea corpul greu, era obisită și dacă ar fi putut să rămână în cameră toată ziua, asta ar fi făcut.

  Pf! După ce că peste cățiva ani am să mor, cum aș putea să-mi mai irosesc puținul timp rămas? gândi ea, ridicându-se din pat.

  Era singură în cameră, se pare că celelalte fete au lăsat-o să doarmă. Or fi auzit despre incidentul cu Marele Secerător? Mikhail...Dacă l-aș fi văzut pe stradă, nu aș fi crezut în veci că e Marele Secerător. Aș fi zis că e mai bătrân...și mai grotesc... Se dusă și-și făcu rutina de dimineață, după care se îmbrăcă în niște haine comode, care să-i permită să se miște în voie: o pereche de colanți groși negri, niște adidași și o bluză albastru închis cu mânecă lungă cu niște imprimeuri. Nu arăta nici oribil, nici extraordinar. Nici nu am nevoie de mai mult pentru antrenament! oftă ea și-și prinsă părul în creștetul capului într-o coadă de cal, după care plecă spre livada palatului. Încercă să se grăbească, lui Yuri nu-i plăcea când întârzia, dar acum parcă nu avea nicio tragere de inimă. Ajunsă în dreptul rândurilor de pruni, o luă printre aceștia până ajunsă în capăt, se îndreptă spre gard, iar acolo o aștepta Yuri, bătând nervos din picior. Dădu să spună ceva, dar nu apucă, pentru că ea-l întrerupsă.

  - Dacă-mi spui că am întârziat, îți rup gâtul!

  - Ar fii bine dacă ai putea face asta, dar mă îndoiesc. Cineva nu s-a trezit bine?

  - Bate-mă ca să terminăm odată.

  - Unde ți-e ambiția? Ți-au luat-o secerătorii? glumi el, dar ea doar îl privii încruntată. Uite, înțeleg că e tulburător ce s-a întâmplat seara trecută. Toată lumea știe că Marele Secerător tinde să fie sadic, e posibil să fii vrut doar să te sperie.

  Anis clătină obosită din cap. Yuri nu înțelegea, nu era doar asta, poate ar fi fost mai puțin tulburător dacă era doar asta.

  - Nu e numai asta. E ca și cum aș fi fost vrăjită, ca și cum nu aș mai fi avut control asupra mea. Știu doar că mă uitam la el și tot ce-mi doream era să mă ia de mână și să dansăm, voiam să fac asta fără oprire, până muream. Știam că dacă îl iau de mână, nu mai am nevoie de nimic altceva, că voi fi fericită, că voi putea murii împăcată. În clipele acelea numai asta voiam: să-l țin de mână și să mor. Era plăcut, dar și îngrozitor în același timp.

  Yuri o privea fără să spună nimic. O asculta și încerca să înțeleagă, să se pună în locul ei. Nu știa dacă i-a citit gândurile sau a făcut asta pentru că așa credea că e bine, dar a venit și a făcut lucrul de care probabil că avea cea mai mare nevoie acum: a luat-o în brațe protector și a mângâiat-o liniștitor pe cap, în timp ce ea-și sprijinea capul pe pieptul lui.

  - O să te protejez, Anis, promit. Iar dacă cineva o să-ți facă vreodată rău, îl voi ucide.

  - Putem să nu vorbim despre moarte? râsă ea, iar Yuri îi ciufuli părul în timp ce ochii ei se împăienjeniră de lacrimi.

  - Uneori, zisă ea ștergându-și lacrimilie, îmi aduci aminte de fratele meu mai mare. Îmi e dor de ei, Yuri... De părinții mei, de fratele meu, Kay, de prietenii mei. Mă simt atât de singură. Am pierdut aproape tot ce știam: orașul în care am crescut, familia, prietenii, chiar și lucrurile în care credeam!

  Yuri o privii fără să zică nimic, așteptând să termine.

  - Mereu am fost pasionată de magie, de dragoni, de secerători și de puteri ca ale tale. Dar acum, că sunt înconjurată de ele, când văd cât de inutili suntem noi, oamenii...Aș vrea să dispară, aș vrea să moară cei ca Zokhar, aș vrea...aș vrea ca totul să fie ca înainte. Știu cât de egoist sună asta, dar nu știu...Nu suport să mă simt atât de slabă! Atât de singură! Atât de anormală!