Return of Magic

4. Yuri

  Yuri își aranjă încă odată cravata în oglindă înainte de a pleca la petrecere Imperatorului din seara aceasta. Părul său negru care de obicei îl lăsa ușor ciufulit acum era frumos aranjat, își corectă încă odată postura: umerii drepți și capul sus, cu o privire ce era sigur pe sine și îl făcea să pară serios în același timp.

  E greu să rămâi sigur pe tine și serios când auzi gândurile celor din jur... "Tânărul Lord Aristov, nu și-a serbat nici măcar majoratul, e prea tânăr pentru o responsabilitate așa mare" , "plod de spion, sigur îmi aude gândurile, sper să te ia secerătorii spionule" , "cățelușul Imperatorului" , "nordic împuțit" , "simpatizantul oamenilor". Astea erau cele cărora le rezista mai ușor, deși i-ar fi plăcut să îi facă pe cei care le gândesc să se împiedice sau să-și verse paharul de șampanie pe ei, ceea ce, o și făcea de câteva ori. Dar gândurile care le ura cel mai mult erau cele ale persoanelor care îl plăceau...prea mult... "Oare dacă îl invit la dans și mă dau pe lângă el vom prinde un moment intim?" "Arată așa de bine, oare cum ar arăta fără haine?" Iar cele mai groaznice erau gândurile bătrânilor libidinoși când vedeau o fată care arăta mai bine. Yuri se cutremură la amintirea asta. Uneori i-ar plăcea să-și poată opri puterea dintr-un buton. Era epuizant, enervant și ciudat să auzi gândurile tuturor.

  - O poți face și pe asta, Yuri! Ești un  Aristov! zisă el strângându-și pumnii  de marginea oglinzii până i se albii de tot pielea. Expiră adânc, își alungă fața încruntată apoi își luă cel mai adorabil zâmbet pe care îl avea, și plecă sigur pe sine în pași săltați și nerăbdători și cu capul sus, deși în momentul acela ar fi vrut să urle și să facă nervii tuturor să explodeze. Mearsă zâmbind până în aripa servitorilor și salută respectuos pe toate persoanele pe lângă care trecu, ignorându-le cât mai mult posibil gândurile.

  "Zâmbește așa frumos, parcă e un înger. Și coatumul albastru închis îl prinde așa de bine!" auzii gândurile unei servitoare care alunga praful ajutată de vânt. Yuri își abținu un surâs și-și continuă drumul spre camera lui Anis. Ajuns în dreptul ei bătu ușor la ușă, dar auzii un gând: "Poți intra Yuri, colegele mele nu sunt în cameră!"

  - Puteai să-mi deschizi ușa și să-mi spui să intru, ca un om normal! zisă el oftând și intră în camera ei, închizând ușa după el.

  - La ce să mă mai deranjez atât când șiam că mă auzi? își dădu ea ochii peste cap din celălalt capăt al camerei.

  Yuri își lăsă umerii să cadă, luă o postură mai relaxată și se tolăni pe un scaun. În prezența lui Anis nu trebuia să se prefacă, putea sta relaxat. Îi plăcea compania ei, era printre puținele persoane cu care îi plăcea să-și petreacă timpul. Gândurile ei nu-l oboseau, nu-l jigneau, decât în glumă, și nici nu-l făceau să se simtă incomod. Iar dacă întradevăr nu voia ca el să-i asculte gândurile, îmcepea să facă tabla înmulțirii.

  - Încă nu ești gata? Cât îți ia să te pregătești? Oricum am întârziat! se văietă el, vocea sunându-i mai copilărească decât ar fi vrut și se uită exasperat la ceas.

  - Mă scuzi, Lord Aristov, că eu nu am servitori care să-mi pregătească hainele, părul și machiajul și că trebuie să fac eu singură toate astea! zisă Anis scoțând limba la el.

  Imperatorul le permitea și oamenilor să participe ca invitați la petrecere, nu doar ca servitori. O treime din servitori erau inclusiv persoane cu puteri supranaturale, și a înnobilat câteva familii de oameni ca lumea să nu considere oameni ca servitori. Dar încercările lui erau aproape în zadar, nu putea schimba peste noapte ura dintre oameni și cei cu puteri, oricât de mult ar încerca.

  - Colegele tale de cameră unde sunt? întrebă Yuri cu cotul sprijinit de măsuță și cu capul sprijinit în palmă.

  - Trei sunt de serviciu și două deja au plecat la petrecere! zisă ea aplicând nișe rimel pe gene.