Return of Magic

2. Tenebris

  

  Tenebris se așeză pe scaunul său de la masa neagră și rotundă din camera de consiuliu și începu să răsfoiască niște hârtii ce fuseseră puse în dreptul său: "Un dragon a incendiat un vampir, trei vârcolaci, o banshee și doi vrăjitori de aer într-un scandal dintr-un bar.", "Dragon rănit mortal într-un atac asupra Politriei."

  Dragoni, dragoni, dragoni! Sunt responsabil de toți dragonii, și totuși, cum să îi fac să mă asculte sau să-i ajut pe toți? gândi lăsând hârtiile la loc și oftă zgomotos.

  - 'Neața, Tene! îl salută Riserya, așezându-se lângă el.

  - 'Neața! murmură el, gândindu-se la problemele dragonilor.

  În ritmul acesta specia va dispărea definitiv...

  - Încă nu te-ai obișnuit cu viața de la curte, nu? întrebă Ris chicotind și-și aranjă rochia roșie mai bine.

  - Sincer, aș prefera să-mi petrec restul secolelor în peștera mea, ca până acum! zisă el privind-o cu coada ochiului și schițând un zâmbet.

  Îmi era mult mai bine când nu aveam persoane de care mă atașam, când nu aveam nimic de pierdut...

  - Ei bine, ghinionul tău că drakoiaul tău nu trăiește într-o peșteră, ci la curte! ridică ea indiferentă din umeri și începu să se uite peste hârtiile ei, plictisită. Își dădu părul lung auriu-argintiu după urechi, ca să n-o incomodeze la citit.

  Drakoia...e legătura dintre un dragon și un stăpân de dragoni. Nu e obligatoriu ca un dragon să aibă un singur călăreț și invers, dar numai unul îi e drakoia. Legătura de drakoia e unică, și durează până la moarte...în majoritatea cazurilor moartea călărețului! gândi Tenebris scrâșnind din dinți, dar în atâtea secole, învățase să o facă fără să fie văzut.

  Imperatorul, Daemon, intrase în sală însoțit de Imperatritsă și drakoiaul său, Tenebra Sirvart, mama mea...
  Ceilalți membri ai consiliului erau deja acolo, așteptându-l.

  Mereu le place să se lase așteptați! oftă Tenebris subtil, săgetându-i pe cei trei cu privirea, iritat. Mama sa îl mustra din priviri, semn că iar făcuse ceva ce o deranjase.

  - Îmi pare rău pentru întârziere! zisă Imperatorul, cu un zâmbet încrezător pe față.

  Ba nu, nu-ți pare.

  Daemon se așeză pe scaunul cel mare și negru din lemn de abanos, căptușit cu catifea neagră, iar Imperatrisa Lena se așeză în stânga lui, în timp ce drakoiaul său se pusă în dreapta, ca de obicei. Riserya stătea lângă Lena, și fiind așa una lângă cealaltă, ai zice că ele sunt gemene, nu ea și Imperatorul. În stânga lui Tenebris stătea un nobil vampir, numele căruia nu se obosise să-l rețină, de vreme ce oricum era ceva lung, ciudat și complicat. Mai era și Dakarai, un reprezentant al vârcolacilor, Alnilam, reprezentant al zânelor și făpturilor pădurilor, Perseien, o reprezentantă a elfilor, iar Sembar, dragonul marin și reprezentanta creaturilor marine stătea în fața lui, privindu-l printre gene plictisită și cu furie, de parcă el ar fi vinovat că ea se afla aici, nu Daemon. Sembar arată de parcă avea cel mult 25 de ani, dar avusese deja câteva sute de ani încă de când se născuse Tenebris. Avea tenul alb ca spuma mării, un păr albastru închis ca apele adânci din largul oceanului și ochii mici, de un albastru-verzui închis.

Dakarai era un vârcolac în jur de 35 de ani din Zornica, un luptător destoinic și un strateg excelent. Avea părul negru și creț până la ceafa și pielea tuciurie. Ca majoritatea zornicanilor, era robust și înalt, având aproape 2 m.