Violată...iar...

94 6 0
                                    

Îmi deschid ochii cu speranța că tot asta este un vis. Mă aflu într-o cameră albă. Eram pe pat legată cu un lanț. Am început să panichez.
Eu: Vica unde sunt?
Vica: nu știu...
Eu: Cine m-a adus aici?
Vita: *tace*
Eu: răspunde te rog...eu nu țin minte....
Vica: tatăl tău...
Eu: Ce?! Vica spune că nu este adevărat te rog. Tu glumești! Bună glumă Vica ,dar nu este amuzant.
Vica: Eu nu glumesc...
Eu: Nu! Tu glumești, asta e imposibil...

În cameră intră tatăl meu cu un zâmbet ciudat. Se uită la mine foarte vesel.
Tata: Salut...Anna
Eu: Ce vrei de la mine?! Dă-mi drumul!
Tata: Încurând vei afla ce vreau...
Eu: Dă-mi drumul te rog* încep să plâng*
Tata: Nu plânge trandafirul meu, nu-ți merge cu lacrimi....
A început să se dezbrace de haine.
Eu: Ce vrei să faci?!
Apoi își dă jos boxerii și se apropie de mine....
Tata: Te dezbraci singură ori te ajut?)
Eu: Nu te atinge de mine, lasă-mă !
Tata: Înseamnă că vrei să te ajut...
Eu: Nu! Te rog nu fă asta. *Plâng*
Începe să-mi tragă jos blugii și îmi rupe hanoracul. Am rămas numai în lenjerie. Apoi îmi rupe și lenjeria...
Eu: Lasă-mă te rog, nu fă asta...nu...
Tata: să înțeleg că ești încă virgină)...atunci trebuie să o iau mai încet.
Eu: Ajutor!
Tata: strigă, oricum nimeni nu te aude...
Eu: Ajutați-mă vă rog!!!
Simt o durere îngrozitoare în partea de jos de parcă ceva intra în mime. Încep să strig tare de durere.
Mâinile mele erau legate și nu puteam face nimic. El începe mai repede și mai repede. Nu pot rezista durerea asta și strig,strig cât de tare pot ca cineva să mă audă. În minuta ceea am leșinat.

Dimineață:
Mă trezesc în camera mea. Dar cum am ajuns aici...
Eram îmbrăcată în maica lui tata. M-am ridicat din pat rapid și mă îndrept spre baie.
Eu: Vica ce să fac? El iară a făcut asta...
Vica: fii liniștită...
Eu: Cum să fiu liniștită! Tu nu înțelegi eu am fost violată de două ori!
Vica: Ascultă dacă vei panica v-a fi mai rău pentru tine! Încearcă să te liniștești...
Eu: Bine cum spui...
Vica: Acum ieși din baie și îmbrăcate în niște haine normale. Tu întârzii la școală...
Eu: este numaidecât să plec acolo?
Vica: Da...
Mă îndrept spre dulap și îl deschid. Eu atunci nu chiar am luat toate hainele mele, a rămas două perechi de blugi negri, un hanorac negru și o cămașă în pătrățele roșu și negru. Îmi aleg cămașa și blugi. Ciudat dar eram în lenjerie, însemnă că el m-a îmbrăcat. Piciorul meu era aproape vindecat. Apoi aud cum cineva intră pe geam. Eu eram în blugi și fără maica lui tata. Mă întorc să văd cine este dar nu era nimeni. Când vreau să îmi îmbrac cămașă în fața mea apare Jeff. Îmi pune mâna la gură ca să nu țip.
Jeff: liniște...tu nu vrei să ne audă...
Eu: mmmm
Jeff: eu acum îți dau drumul dar nu nu vei face gălăgie...
Am dat din cap că semn de "Da" apoi îmi dă drumul.
Eu: În primul rând întoarce-te!
Jeff: De ce?
Eu: tu nu vezi că sunt fără maică!
Jeff: Ok...
El se întoarce cu spatele la mine și eu în timpul ăsta mă îmbrac. După ce am terminat el mă întreabă.
Jeff: ai terminat?
Eu: Da...
Apoi se întoarce cu fața la mine .
Eu: ce cauți aici?
Jeff: de ce ai fugit de acolo?
Eu: tu primul răspunde la întrebarea mea...
Jeff: Slendy a spus să te caut și cum vezi te-am găsit. Acum tu răspunde...
Vica: nu spune că tu ai auzit ce vorbeau. Spune că nu doreai să rămâi acolo.
Eu: Nu vroiam să rămân acolo...
Jeff: ciudat de obicei nimeni nu vroia să plece de acolo.
Eu: poate eu nu sunt ca ei...
Jeff: știi ochii tăi sunt parcă albi, parcă nu ai emoții . Când te uiți la ei parcă te hipnotizează.
Eu: scuze dar eu trebuie să plec...
Când am dorit să plec din cameră el mă prinde de mână și mă trage spre el.
Eu: ce faci?!
Jeff: unde crezi că pleci?!

DACĂ FAC CE VREI MĂ OMORI? (Jeff the Killer)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum