DACĂ FAC CE VREI MĂ OMORI? (Jeff the Killer)

Jeff vrea să afle tot

Jeff: Astăzi voi încerca să aflu mai multe.

Era seară. Eu stăteam pe pat și mă gândeam.
Eu: Vica, cum crezi Jeff și-a dat seama?
Vica: Ce?
Eu: Că tata a făcut asta cu mine...
Vica: oricum până la urmă el tot va afla.
Eu: Dar atunci eu nu îmi voi ascunde emoțiile?
Vica: încă nu se știe...
Apoi în cameră intră Jeff.
Eu: Ce va ai dorit?
Jeff: am dorit să îți dau niște întrebări.
Eu: Pentru ce?
Jeff: Eemm... Slendermen așa a vrut...
Eu: ok...
Jeff se așează lângă mine. Avea o față ciudată de parcă vroia să afle ceva.
Jeff: Ce ți-a făcut  tipul cela?
Eu: Care tip?
Jeff: Din pădure...
Eu: parcă ți-am spus...
Jeff: Da dar nu adevărul.....
Eu: Ba este adevărat!
Jeff: Nu este!
Jeff: Eu mai repet încă odată, Ce ți-a făcut el?!
Eu: Eu nu voi răspunde la această întrebare!
Jeff: De ce?
Am început să ne certăm. Până la urmă m-am inervat tare și am spus ceea ce nu trebuia.
Eu: Tu nu înțelegi!
Jeff: Ce să nu înțeleg?!
Eu: Tu nu înțelegi cum să fii violată de propriul  tatăl tău nu odată!
Jeff se uita la mine cu o față surprinsă dar și neînțelegătoare. Eu am început să plâng. Pe fața mea curgeau lacrimile rapid, fără să vreau. 
Jeff: Stai el pe tine te-a......
Eu: Da, m-a violat de două ori. Dar era și posibil atunci când am fost prizonieri la el. Acum tu știi de ce mă tem de el. Acum tu știi tot!
Cu pas rapid merg spre baie. Întru în ea și închid ușa, mă așez pe jos. Aud pași spre baie , posibil era Jeff... Eu nu vroiam să-l văd.
Jeff: Anna poți te rog să ieși să vorbim...
Eu: Nu am ce cu tine să vorbesc!"Plâng"
Jeff: te rog...
Eu: lasă-mă!
Jeff: Ok... dacă vrei să vorbim sunt jos.
Eu: Sunt sigură eu nu voi dori să vorbesc cu tine!
După ce a plecat Jeff eu încep să plâng. Mă simțeam foarte rău. Acum când Jeff a aflat o să-mi fie mai rău. Am început puțin să uit despre nopțile celea dar nu a durat mult timp, nu am reușit să țin în secret tot.
Eu: Vica... îmi este așa rău, ce să fac?
Vica: Nimic...,nimic nu mai poți face. Eu îți sfătuiesc să vorbești cu Jeff.
Eu: Ce să vorbesc cu el?!
Vica: încearcă să-i spui tot din nopțile celea. Crede-mă îți va fi mai ușor.
Eu: Dar eu nu pot...
Vica: Încearcă acum. Nu se mai poate continua așa.
Eu: Bine...
Eram plină de lacrimi și speriată. Mă ridic de pe jos și încet deschid ușa. Apoi ies din cameră. Îl văd pe Jeff care stătea pe canapea. Se gândea la ceva. Într-o minută ajung jos. Eu mă apropii de canapea încet. Întind mâna pe umărul lui Jeff dar ceva mă oprește. Decid să-l chem.
Eu: J-Jeff putem vorbi?...
El se întoarce spre mine , era uimit că am venit să vorbesc cu el.
Jeff: Desigur... așează-te
Mă așez lângă el apoi respir adânc.
Eu: Prima oară când el a făcut asta era în camera mea.
Jeff se uită la mine cu o față fără emoții.
Eu: Am auzit cum ușa mea se deschide. Eu eram în baie, vroiam să fac un duș . Încă eram în lenjerie la apoi mă acoper cu un prosop. Am decis să ies și să verific dacă tot normal. Numai am făcut cinci pași dar el reacționează rapid și apoi nu țin minte nimic. Deja m-am trezit dimineață lângă el.
După ce i-am povestit:
Jeff mă cuprinde strâns. Eu încep să plâng în brațele lui. În așa poziție am stat câteva minute. Apoi îmi închid ochii încet și am adormit.