Sunt prinsă de el...

85 7 0
                                    

Mă trezesc deja pe pământ jos în pădure. Eram nedumerită și speriată. Era și puțin târziu afară...
Eu: Vica ce sa întâmplat?
Vica: Eram cât pe ce să ne prindă dar am reușit să scăpăm.
Eu: De ce sunt jos pe pământ?
Vica: M-am împiedicat de o rădăcină și mi-am pierdut cunoștința...
Eu: mda... cât de departe sunt de ei?
Vica: ești în altă pădure, nu te teme nu vei fi prinsă.
Eu: Bine...
Deodată s-a auzit din tufișuri niște mișcări. M-am speriat că sunt ei și stăteam neclintită de frică. Apoi din tufiș iese tatăl meu. Avea în mână un pistolet iar în alta un lanț. Se uita cu un zâmbet la mine.
Vica: fugi!
Am început să fug foarte repede. Nu vedeam bine tot și crengile îmi rupeau hainele. Simțeam că el fuge după mine... îmi striga numele. Numai când îi auzeam glasul mă temeam mai tare .
Eu: Te rog spune că nu mai vine după mine, spun cu glas tremurat.
Vica: El fuge și încurând v-a ajunge la tine...
Eu: Poți să mă ajuți?
Vica: Scuză mă dar încă nu am multe puteri după ce ai fugit de acolo.
Deodată aud cum el împușcă din pistolet. Apoi am simțit o durere  la piciorul drept. Dar eu nu mă opresc să nu fug ,  încerc să găsesc unde pot să mă ascund. Mă împiedic de o creangă mare și cad la pământ. Încerc să mă ridic dar piciorul rănit mă trage la pământ. Simt o durere îngrozitoare la picior .
Vica: Anna scoală te el deja este lângă tine.
El se apropie de mine încet și se pune jos lângă mine. Îmi șoptește la ureche ceva de neînțeles. Apoi ochii mei se închid încet , în împrejur se face negru.


DACĂ FAC CE VREI MĂ OMORI? (Jeff the Killer)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum